Acum 65 de ani, Robert Schuman declara …
La 8, 9 şi 10 mai, românii evocă direct istoria marilor fapte şi evenimente. Este o alăturare de mari momente care dau dimensiunea europeană şi internaţională a poporului român.
Marius Tiţa, 09.05.2015, 07:18
La 8, 9 şi 10 mai, românii evocă direct istoria marilor fapte şi evenimente. Este o alăturare de mari momente care dau dimensiunea europeană şi internaţională a poporului român. Pe 8 şi 9 mai, acum 70 de ani, s-au semnat încheierile celui de al doilea război mondial, şi cu sovieticii şi cu capitaliştii, prefigurând parcă războiul rece ce se pregătea. Pe 9 mai, în 1877, ministrul român de externe de atunci, Mihail Kogălniceanu, exprima în faţa aleşilor români starea de independenţă faţă de Imperiul Otoman. A doua zi, regele Carol l legifera această declaraţie. Era 10 mai, ziua regalităţii române, ziua în care, în 1866, Carol l urca pe tronul Principatelor Unite, al statului format de Moldova şi Muntenia, principatele româneşti ale Evului Mediu.
Acum 65 de ani, într-o zi de 9 mai, un alt ministru de externe providenţial, francezul Robert Schuman, făcea o declaraţie istorică. Era actul de naştere a Europei unite, a Uniunii Europene de astăzi, organizaţie în care regăsim aproape toate statele Europei, semn că Vechiul Continent aproape în totalitate aparţine democraţiei pluraliste, economiei libere, drepturilor omului şi păcii. Declaraţia Schuman, cum este cunoscută în istorie, propunea un plan îndrăzneţ, care aduna însă toate speranţele de pace pentru un continent răvăşit de ororile unui război fără milă. Mai mult, al doilea război mondial fusese produs de forţele revanşarde de după primul război mondial, de problemele nerezolvate ale echilibrului continental de forţe şi de mari puteri. Relaţiile antagoniste dintre Franţa şi Germania au adus continentul de mai multe ori în faţa unor războaie de amploare.
După al doilea război mondial, minţile luminate ale continentului înţelegeau că războiul nu poate fi o soluţie ci, dimpotrivă, colaborarea deschisă, plină de încredere reciprocă poate înlătura spectrul confruntărilor. De aceea, propunerea concretă a lui Robert Schuman avea curajul să pună în centrul discuţiei industriile strategice, capabile să ofere forţa militară necesară unor războaie din ce în ce mai distrugătoare. Cu ajutorul unui alt mare european, Jean Monnet, Robert Schuman propunea pur şi simplu punerea în comun a acestor industrii, mai ales a oţelului şi cărbunelui, la nivelul mai multor state dar mai ales al Franţei şi Germaniei. Declaraţia Schuman lansa planul concret al rezolvării problemelor prin cooperare între state, în opoziţie cu naţionalismul inclusiv economic ce îşi arăta din nou colţii.
În prezent, la 65 de ani de la Declaraţia Schuman, putem constata o evoluţie excepţională a construcţiei europene, o implicare masivă a locuitorilor Europei în acest proiect îndrăzneţ şi de mare viitor. Construcţia europeană a dus mult mai departe propunerile lui Robert Schuman, astfel încât putem vorbi şi de extinderea dar şi de aprofundare construcţiei europene. Pe de o parte, în prezent 28 de state faţă de 6 la început sunt membre ale organizaţiei comunitare. Pe de altă parte, cooperarea statelor europene au ajuns la niveluri impresionante de integrare, vorbim de pieţe comune sau chiar o piaţă unică europeană, o monedă unică şi comună funcţionează de mai bine de un deceniu.
Bilanţul celor 65 de ani de la Declaraţia Schuman este unul strălucitor, care impune, în primul rând, printr-o pace cum nu a cunoscut continentul european în întreaga sa existenţă. Şi, să nu uităm, Europa prezentului care are capacitatea de a face faţă unor provocări incredibile, pentru binele locuitorilor săi dar şi al întregii lumi.
