Grecia si Europa
Grecia a intrat în Comunitatea Europeană, numele vechi al Uniunii Europene, în 1981, într-un val cu un singur aderent.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 04.07.2015, 06:29
Grecia a intrat în
Comunitatea Europeană, numele vechi al Uniunii Europene, în 1981, într-un val
cu un singur aderent. Era candidată la aderare de 20 de ani, deşi civilizaţia greacă este esenţială pentru
omenire şi este invocată printre elementele de bază, fondatoare, ale
civilizaţiei europene. În cele două decenii de aşteptare, Grecia a cunoscut
teribilul episod al dictaturii militare de 7 ani. Practic, negocierile au
reînceput după plecarea militarilor de la putere. Grecia era, atunci, parte şi
în conflictul inter-etnic din Cipru, care implica şi Turcia de dincolo de mare.
La începutul anilor 60, atât Grecia cât şi Turcia începuseră procesul de
aderare la organizaţia europeană. Interesant este faptul că Grecia şi Turcia
erau deja membre ale NATO, aderaseră în 1952, într-un prim val de extindere de
după semnarea Tratatului de la Washington, chiar înaintea Germaniei. Istoria
postbelică a celor două ţări a fost, însă, una tumultoasă, cu episoade de
sângeroasă dictatură militară. Grecia este al zecelea stat membru al
Comunităţii Europene, după cei şase fondatori şi grupul celor ce la început, în
anii 50, se arătaseră sceptici: Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca.
De la
început s-a ştiut că Grecia este mult sub nivelul de dezvoltare al ţărilor ce îşi puneau în comun economia
pentru un viitor prosper şi paşnic. Grecia a îndeplinit cu greu criteriile de
convergenţă, de la Maastricht, de intrare în zona euro, sau, spun unii, nici măcar
nu le îndeplinea. Acum 15 ani, când moneda euro a intrat în bancomate şi în
buzunare Grecia a fost ultima care a prins acest tren, în afara zonei rămânând,
până la urmă, doar cei care au vrut asta. Din nou, este vorba de Marea Britanie
şi Danemarca, nu şi de Irlanda, dar lor li s-a alăturat Suedia. În zona euro au
intrat ulterior şi state dintre cele care au aderat mult mai recent, inclusiv
Ciprul.
Criza actuală cu care se confruntă Grecia şi Uniunea Europeană nu se
referă strict la apartenenţa la zona euro dar riscă să aibă acolo cele mai puternice
consecinţe. Este, desigur, un fenomen economic firesc, moneda fiind un element
esenţial al economiilor de orice tip, inclusiv a celor transnaţionale cum este
cea a ţărilor din Uniunea Europeană. Aşadar, problemele economice, mai ales
cele financiare, se reflectă în cursul monedei comune şi, de acolo, afectează
toate statele participante la economia şi la piaţa comună europeană. Revin,
astfel, în discuţie criteriile de la Maastricht, cele care dădeau imaginea
exactă a nivelului necesar unei funcţionări normale, corecte, în cadrul
spaţiului comunitar.
De fapt, problema Greciei vine dintr-un incredibil nivel
al îndatorării naţionale dar discuţiile despre cauzele care au dus la această
îndatorare sunt extrem de timide. S-ar putea crede că datoria exernă a Greciei
a apărut din senin şi toată lumea se jenează să vorbească de copilăria
problemei. Până la urmă, în discuţia despre datoria externă a Greciei şi,
implicit, funcţionarea în zona euro, se regăsesc toate politicile economice
derulate de guvernele de la Atena în ultimii ani. Astfel, scopul împrumuturilor
a devenit, la un moment dat, plata împrumuturilor anterioare. Această
rostogolire a datoriei a dus economia greacă într-o zonă lipsită de planuri
de amploare de redresare, de gestionare a fondurilor europene şi de plată a
datoriilor anterioare. Nici problemele nici soluţiile nu sunt simple, în
cazul crizei din Grecia. Ele pot veni doar dintr-un plan serios şi susţinut de
redresare treptată a economiei, cu implicarea tuturor părţilor ce se regăsesc
în complicata ecuaţie grecească.
