Cum plătim Radioul şi Televiziunea

Pentru că, oficial, se numeşte taxă, abonamentul radio-tv, cum i s-a spus, de fapt, tot timpul, a ajuns pe o listă de 102 de taxe ce se doreşte a fi eliminate.

Marius Tiţa, 23.10.2016, 09:00

Pentru că, oficial, se numeşte taxă, abonamentul
radio-tv, cum i s-a spus, de fapt, tot timpul, a ajuns pe o listă de 102 de
taxe ce se doreşte a fi eliminate. Un proiect de lege în acest sens se află
spre grăbită aprobare în Parlament.

La articolul lV al acestei legi se prevede
modificarea legii care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor
publice de radio şi televiziune astfel încât funcţionarea lor să nu mai fie
finanţată prin acestă taxă-abonament ci prin alocare din bugetul statului. În
proiect, înainte şi după taxa radio-tv, sunt desfiinţate diverse taxe, de mult
mai mică amploare şi importanţă. Din toate punctele de vedere măsura
preconizată, de renunţare la finanţarea serviciilor publice de radio şi
televiziune prin taxa plătită de beneficiari, ascultătorii, şi adăugarea
acesteia în povara bugetară, este cel puţin neinspirată. Economic, cheltuiala
se dublează, prin lipsa taxei şi scoaterea acestor sume dintr-un buget naţional
ce trebuie alimentat în proporţia corespunzătoare. Taxa respectivă se ridică,
în prezent, la 6,5 lei, adică mai puţin de 1,5 euro, pe lună. Din aceştia, 4
lei sunt pentru TVR şi doar 2,5 lei pentru radio. Un alt calcul economic ne
spune că putem cumpăra, cu cei 2,5 lei plătiţi lunar pentru radioul public, fie
o pâine obişnuită, fie vreo 3 ţigarete.

Ne amintim, desigur, carnetele de
abonat radio pe care poştaşul aplica mici timbre ce demonstrau plata taxei.
Făceau parte din documentele de bază ale familiei şi erau o mândrie să le poţi
prezenta, timbrate la zi. Aceste carnete au purtat de-a lungul timpului şi după
mersul istoriei, fie stema regală, fie stema statului comunist pentru că
această taxă-abonament există de când funcţionează radioul în România, de când
s-a înfiinţat Societatea Română de Radiodifuziune, adică din 1928. Nici regimul
comunist, care avea interesul să-ţi subordoneze propagandistic radioul nu a
tăiat această legătură dintre publicul ascultător şi instituţia radioului
public.

La sfârşitul anilor 80, care au reprezentat şi sfârşitul regimului
comunist, abonamentul radio-televizor era de 25 de lei pe trimestru, o sumă
importantă atunci. Asta însemna 8,33 lei pe lună, semnificativ mai mult decât
se plăteşte în prezent, pentru o ofertă a radioului public infinit mai liberă,
mai bogată şi mai atractivă.

Această taxă, de 2,5 lei, în prezent, este departe
de a fi o plată obişnuită. Ea este un contract moral între ascultători şi
jurnaliştii Radio România, care nu sunt funcţionari publici ce prestează o
activitate administrativă ci profesionişti ai comunicării media şi creatori de
emisiuni, vecine de multe ori cu creaţia artistică.

Conform legii şi
principiilor ce guvernează activitatea Radio România, emisiunile radioului
public informează şi educă, aduc divertisment şi comunicare în familia
ascultătorilor. Şi, conform studiilor de audienţă, pe o piaţă liberă şi extrem
de dinamică, ascultătorii posturilor Societăţii Române de Radiodifuziune sunt
mulţi, sunt cei mai mulţi. Echidistanţa şi profesionalismul sunt principii
clare ale jurnalismului Radio România. Datorită finanţării prin taxa-abonament,
criteriul strictei eficieţe economice poate lăsa locul valorii sociale a unor
subiecte, inclusiv de informare dar mai ales educative şi culturale. Ştirile se
ascultă mereu la România Actualităţi, România Muzical difuzează muzică
non-stop, subiectele culturale se găsesc, în primul rând, la România Cultural,
muzica populară dar şi informaţiile practice se ascultă la Antena Satelor,
viaţa comunităţilor locale este celebrată la posturile din Bucureşti, Craiova,
Reşiţa, Timişoara, Cluj, Târgu Mureş, Iaşi şi Constanţa dar şi la Chişinău. În
întreaga lume ascultăm Radio România Internaţional în română dar şi în aromână,
în arabă şi chineză, în engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, în
sârbă, rusă şi ucraineană. Să nu uităm, desigur, agenţia RADOR, faimoasele
orchestre radio şi festivalul lor, RadiRo, târgul de carte Gaudeamus. Toate
acestea sunt posibile prin plata unui abonament lunar de 2,5 lei. Este un
abonament familial, un contract moral pentru întreaga familie a Radio România
care nu poate fi transformat într-o simplă datorie guvernamental-bugetară, cu
implicaţii asupra independenţei editoriale ce pot fi anticipate.