23 august, la români

Ziua de 23 august a anului 1944 promitea să fie, la Bucureşti, de o normalitate evidentă, cât de normală putea să fie o zi în Europa de la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial.

Marius Tiţa, 29.08.2017, 09:09

Ziua de 23 august a
anului 1944 promitea să fie, la Bucureşti, de o normalitate evidentă, cât de
normală putea să fie o zi în Europa de la sfârşitul celui de al Doilea Război
Mondial. În ciuda celor susţinute de propaganda oficială,
trupele sovietice avansaseră destul de repede, după bătălia de la Stalingrad,
ajungând, în martie 1944, pe linia Iaşi-Chişinău, unde s-au oprit. Frontul
aştepta, totuşi, o ofensivă sovietică extrem de puternică. România se afla, în
alianţă cu Germania lui Hitler, în luptă cu Uniunea Sovietică şi se vedea,
astfel, ameninţată direct de cucerirea de către Armata Roşie. România avea un
rege, tânărul Mihai, dar şeful statului, aşa cum se autoproclamase, era mareşalul
Ion Antonescu, instalat ca prim ministru în septembrie 1940, când regele Carol
al ll-lea abdica şi îi lăsa fiului său o situaţie foarte complicată. Era anul
în care România pierdea o treime din teritoriul său, la presiunea vecinilor. Stalin ceruse ultimativ şi primise Basarabia, Moldova dintre Prut şi Nistru,
Ungaria lua Ardealul de Nord, cu sprijinul Berlinului, iar Bulgaria lua
Cadrilaterul, sudul Dobrogei.

Cu toate acestea, în 1941, mareşalul Antonescu,
devenit şeful autoritar al Regatului României, decide să intre în război
alături de Germania, când Berlinul a atacat Uniunea Sovietică. După 3 ani, în
1944, frontul ajunsese în nordul României şi ameninţa să cuprindă întreaga
ţară. La iniţiativa vechilor politicieni români şi cu aprobarea regelui Mihai,
diplomaţia română iniţiase o serie de contacte cu Aliaţii pentru a ieşi din
război şi a salva România. Deoarece mareşalul Ion Antonescu anunţase că va
continua lupta alături de germani, după cum îi promisese lui Hitler, era
evident că nu va fi deloc flexibil în complicata situaţie, astfel că s-a pus
problema scoaterii sale din joc. Regelui îi revenea rolul esenţial în
îndrăzneaţa iniţiativă. El urma să îl cheme pe Antonescu la Palat, să îi ceară
ieşirea din război şi, în cazul unui refuz, să îl aresteze pur şi simplu.
Planul s-a derulat într-o discreţie totală, semn că societatea era de acord cu
această măsură. La 23 august 1944, mareşalul Ion Antonescu a fost chemat la
Palat, a refuzat propunerea regelui de a se iniţia retragerea României din
războiul, astfel că s-a procedat la arestarea conducătorului autocrat al
statului.

Tânărul rege, cu sprijinul politicienilor, a finalizat curajoasa
schimbare întorcând armelor împotriva trupelor hitleriste. Şocul acestei
lovituri a fost atât de mare încât ambasadorul celui de-al Treilea Recih în
România s-a sinucis, iar opoziţia armatei germane din România a fost sporadică.
Armata Română a continuat războiul alături de Aliaţi, luptând inclusiv în
Ungaria şi Cehoslovacia. Finalul celui de al Doilea Război Mondial avea, însă,
să îi aducă României trecerea sa totală sub cizma sovietică, aşa cum
stabiliseră, la Ialta, Stalin şi Churchill. Regele României, atunci de doar 23
de ani, a fost ultimul monarh care a rezistat pe tron, în estul Europei, după
instalarea ocupaţiei sovietice. În penultima zi a anului 1947, a fost obligat
să abdice şi să plece într-un foarte îndelungat exil. Regele Mihai şi-a revăzut
ţara după aproape o jumătate de secol, după căderea comunismului în România, în
Decembrie 1989. În prezent, având 96 de ani, regele Mihai se află într-o stare
de sănătate complicată, dar stabilă. În tot acest timp, ziua de 23 august a
cunoscut diferite interpretări.

Comuniştii, pornind de la participarea lor la
lovitura din 1944, au numit-o revoluţie şi au decretat-o zi naţională. Opiniile
de dreaptă îi reproşează regelui înlăturarea mareşalului Antonescu, neluând în
considerare necesitatea istorică a acelui moment. Dincolo de Prut, în Moldova
sovietică, 23 august era ziua eliberării de fasciştii români, probabil cu
referinţă la faptul că într-o zi de 23 august, în 1939, a fost semnat pactul
Ribentrop-Molotov, incredibilul mariaj geopolitic al celor doi odioşi
dictatori, Stalin şi Hitler, în urma căruia Basarabia era din nou smulsă
României