România şi Europa
Când ceasurile au marcat miezul nopţii şi intrarea în acest an, România prelua preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 13.01.2019, 10:30
Când ceasurile au marcat miezul nopţii şi intrarea în acest an, România prelua preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene. Este pentru prima dată când România deţine această poziţie complexă în managementul Uniunii Europene. De la început trebuie să clarificăm subiectele discuţiei, să înţelegem ce este Consiliul Uniunii Europene şi, desigur, să ştim ce în seamnă preşedinţia acestui organism. Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European, cu care nu trebuie confundat, sunt singurele instituţii ale UE cu caracter explicit interguvernamental.
În forumurile sale specializate, participanţii îşi reprezintă propriul guvern, la diferite nivele, de ambasador, de miniştrii de resort sau chiar al şefului statului sau al guvernului. Concret, există 10 tipuri de configuraţii care reunesc miniştrii din diferitele domenii din cele 28 de ţări membre. Aceste reuniunii sunt conduse de reprezentanţii de resort din statul care deţine, pentru şase luni, preşedinţia Consiliului UE. Dacă afacerile externe şi politica de securitate, alături de comerţul exterior şi cooperarea internaţională pentru dezvoltare ies din această procedură, fiind coordonate de un Înalt Reprezentant, cu activitate permanentă, agricultura este un exemplu clasic de funcţionare a Consiliului UE.
Când se discută despre politica agricolă comună, Consiliul este format din miniştrii agriculturii din fiecare dintre statele membre şi este condus de ministrul agriculturii din ţara care deţine preşedinţia Consiliului UE. Pentru prima jumătate a anului 2019, reuniunile pe agricultură vor fi prezidate de ministrul român al agriculturii, Petre Daia. Consiliul interguvernamental a însoţit de la început activitatea comunităţilor economice europene. Iniţial era un Consiliu special al miniştrilor care, în cadrul Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului, aducea contragreutatea interguvernamentală la Înalta Autoritate, supranaţională, care conducea Comunitatea respectivă, cu care a început construcţia unităţii instituţionalizate a Europei.
Desigur, evoluţiile ulterioare, care au adus o largă diversitate în activitatea Uniunii Europene a lărgit cooperarea interguvernamentală la, practic, toate domeniile vieţii unui stat. Au fost pregătiri intense, pe lângă discuţii teribile, privind preşedinţia Consiliului UE exercitată de România, mai ales că se anunţă un semestru intens, cu sarcini ce depăşesc încărcătura obişnuită a acestei responsabilităţi.
Pentru prima oară, şi, să sperăm, că pentru utlima dată, va avea loc ieşirea din Uniunea Europeană a unuia dintre membrii săi. Este vorba, desigur, de Brexit, fenomen concret lipsit de certitudini până în ultimul moment. În trei luni, Marea Britanie ar trebui să devină o ţară din afara organizaţiei comunitare europene, la care a aderat în 1973, dar sunt foarte puţine acorduri privind numeroasele detalii ale acestui drum înapoi. Chiar guvernul de la Londra afişează puternice dezacorduri privind condiţiile Brexitului care nu au fost aprobate de respectivul executiv.
Apoi, la sfârşitul lunii mai, ca de obicei, vor avea loc alegeri pentru un nou Parlament European, într-o formulă nouă, fără Marea Britanie. Schimbarea Parlamentului va genera o serie de schimbări oficiale, inclusiv cea a Comisiei Europene, al cărui mandat expiră. La aceste alegeri, ce se desfăşoară în mandatul României în fruntea Consiliului UE, va fi stabilită, pe baza votului popular, noua componenţă a Parlamentului European, noul echilibru între curentele politice, vor fi verificate tendinţele semnalate în societăţile din cadrul Uniunii Europene.
La 9 mai, după Brexit şi înainte de alegeri, va avea loc un summit european la Sibiu, frumosul oraş din România, unde liderii europeni şi cei ai statelor membre ale UE vor discuta despre viitorul integrării europene, după Brexit şi în faţa provocărilor contemporane.
