Prima preşedinţie românească a Consiliului UE

Cu o jumătate de an în urmă, când tocmai începea 2019, România era cuprinsă de emoţia preluării unei mari responsabilităţi în cadrul Uniunii Europene.

Marius Tiţa, 15.07.2019, 11:39

Cu o jumătate de an în urmă, când tocmai începea
2019, România era cuprinsă de emoţia preluării unei mari responsabilităţi în
cadrul Uniunii Europene. Ţara care luptase atâta pentru a fi primită în prestigioasa
organizaţie europeană, prelua acum o funcţie importantă. Nu vreunul dintre
românii implicaţi în dezbaterea europeană prelua funcţia, ci întreaga ţară. Şi
responsabilitatea a fost preluată de toţi românii. Nu exagerăm să spunem că
ne-am simţit mândri cu toţii dar şi cu responsabilitatea unei performanţe
europene pe care nu mulţi o înţelegeau deplin.

Deşi s-a tot spus că este o
procedură rotativă şi nu poate exista eşec în acest efort, instituţiile
statului şi societatea civilă s-au pregătit să îndeplinească sarcinile
complicate prevăzute de funcţie şi să lase, în acelaşi timp, o impresie
frumoasă despre români. S-a discutat mult şi cu patimă politică, în acelaşi
timp, despre funcţia de Preşedinte a Consiliului Uniunii Europene, exercitată
de România în prima jumătate a acestui an, dar şi pregătirea tehnică a fost pe
măsură. Iniţial, cu ceva timp în urmă, România trebuia să preia preşedinţia
rotativă a Consiliului UE în a doua jumătate, dar ieşirea Marii Britanii din
jocul european a devansat totul astfel că României i-a revenit acest semestru,
cu o agendă deosebită.

Erau prevăzute trei mari evenimente. În primul rând, 29
martie trebuia să fie ultima zi a Marii Britanii în Uniunea Europeană iar
efectele acestei situaţii trebuia să fie analizate la un summit european
special, la Sibiu, oraşul din România unde preşedintele Iohannis a fost primar.
Ulterior, în iunie, urmau să aibă loc alegeri pentru Parlamentul european. Era
un program sintetic dar plin de evenimente care au lipsit în mandatele altor
ţări de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene. Faptul că Brexitul nu a
avut loc la 29 martie nu a simplificat lucrurile. Iar faptul că nu s-a stabilit
nimic concret, că a avut loc o amânare complicată şi fără termen, a venit să le
complice.

Nici la Sibiu, la întâlnirea şefilor de stat sau de guvern din ţările
Uniunii Europene, Brexitul nu a lipsit din discuţii dar întâlnirea a devenit
mai puţin concretă, lăsând, de asemenea, problema în aer. Nefinalizarea promisă
a Brexitului a afectat chiar şi alegerile europene ce au urmat, în iunie. Prima
problemă se referea la realocarea locurilor ce reveneau Marii Britanii.
Amânarea sine die a părăsirii scenei europene impunea organizarea alegerilor
pentru Parlamentul european şi în Marea Britanie, locurile sale rămânând
deţinătorului de drept, cel puţin într-o primă fază.

Deşi nimeni nu se mai
aştepta, alegerile europene au fost organizate şi în Marea Britanie iar
rezultatul a dat iar dreptate celor care vor ieşirea din Uniunea Europeană. Revenind
la recent finalizata preşedinţie românească a Consiliului Uniunii Europene, pe
lângă lipsa unor defecţiuni, care ne permit o bine meritată uşurare, se poate
vorbi fără echivoc de o activitate deosebită a românilor în fruntea
activităţilor europene în prima jumătate a anului 2019.

Criteriul dosarelor
rezolvate în timpul preşedinţiei României, tot atâtea probleme aflate în
dezbatere, pune în evidenţă performanţa deosebită a românilor care au avut
sarcini legate de exercitarea acestei funcţii şi responsabilităţi. Problemele
europene s-au bucurat de toată atenţia dar pe masa de lucru s-au aflat şi
aspecte legate de relaţiile internaţionale şi poziţia externă a Uniunii
Europene. Bilanţul excelent al preşedinţiei României la Consiliul Uniunii
Europene a fost evidenţiat de partenerii europeni şi de Finlanda, care a
preluat această preşedinţie.

A fost o primă exercitare a preşedinţiei
Consiliului UE de către România, a fost un succes evident dar vedem în acest
moment şi integrarea deplină a României în organizaţia comunitară, conform
aspiraţiilor românilor. Ea are loc la 12 ani de la aderarea României la Uniunea
Europeană şi în contextul în care România, şi Bulgaria, care a exercitat şi ea
această responsabilitate, în 2018, nu sunt încă primite în spaţiul Schengen
dezvoltat de partenerii europeni.

Preşedinţia românească a Consiliului Uniunii
Europene s-a încheiat aşa cum a început, cu un concert la Ateneul Român,
emblematicul edificiu din inima Bucureştiului. Nu a mai fost participarea de
acum o jumătate de an, nici discursurile nu au mai fost atât de memorabile.
Între timp, a fost perfect conturată imaginea României de membru activ al
Uniunii Europene iar performanţa a devenit un lucru normal.