Mărţişor

În decembrie 2017, primeam informaţia oficială că UNESCO a decis să înscrie mărţişorul pe Lista Patrimoniului Imaterial al Umanităţii.

Marius Tiţa, 01.03.2020, 09:00

În decembrie 2017, primeam informaţia oficială că UNESCO a decis să înscrie mărţişorul pe Lista Patrimoniului Imaterial al Umanităţii. Frumoasa veste, venită în mijlocul iernii, vorbea de tradiţia ca, de 1 martie, să se ofere mici amulete legate cu un fir în două culori, roşu şi alb. În România este o tradiţie foarte populară dar o regăsim, primită cu multă bucurie, şi în Republica Moldova, dar şi în Bulgaria, şi în Republica Macedoniei de Nord, cum se numeşte oficial, nu de mult timp, statul cu capitala la Skopje.

De fapt, aceste 4 ţări, cu forţe reunite, au formulat cererea de recunoaştere din partea UNESCO a acestor tradiţii străvechi, din vremea când frontierele nu ridicau ziduri între oameni şi Balcanii cunoşteau cooperarea şi nu exclusiv mirosul prafului de puşcă. Ne referim, desigur, la obiceiul istoric de a considera Balcanii un periculos butoi cu pulbere, cu potenţial exploziv, al Europei.

Gingaşul mărţişor a supravieţuit în toate aceste vremuri, când, mai degrabă, Europa îşi extindea alianţele şi conflictele şi în Balcani. Asemenea ghiocelului, care iese mereu de sub zăpadă, la primele semne ale primăverii, Mărţişorul este prezent la 1 martie, ca să anunţe renaşterea naturii. Fiind vorba de Lista UNESCO a Patrimoniului Imaterial al Umanităţii, nu mica lucrare de artă, strict micul obiect fizic este subiectul prezenţei pe prestigioasa Listă, ci întreaga tradiţie a mărţişorului, în deplina sa bogăţie şi frumuseţe.

De altfel, titlul poziţiei din listă este bine şi clar formulat, fiind vorba de Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie. Sunt extrem de frumoase aceste tradiţii, foarte diverse în cele patru ţări – România, Bulgaria, Republica Moldova şi Republica Macedoniei de Nord – care au alcătuit dosarul de succes de la UNESCO. Aceste tradiţii, practici culturale, sunt evocate şi bine documentate la UNESCO, în principal în dosarul de candidatură, şi, de mult timp, în studiile etnografice din sud-estul Europei.

Mărţişorul nu are o raportare religioasă, nici la creştinism, nici la altă credinţă. Tradiţiile vin de foarte mult timp, numele de mărţişor vine de la romani, iar primăvara este eternă. În ultimul timp, în contextul revalorizării vechilor tradiţii, mărţişorul este tot mai popular şi iubit, ziua de 1 martie fiind o adevărată sărbătoare luminoasă a dragostei, a imaginaţiei şi a speranţei. Venirea primăverii, când totul renaşte, inclusiv dragostea şi speranţa, este prilej de sărbătoare şi frumuseţe.

Odată cu deschiderea internaţională, românii au descoperit Ziua Sfântului Valentin, cea care umple lumea de inimioare roşii, la 14 februarie. Este o sărbătoare religioasă, ziua în care un om a fost martirizat, adică omorât în chinuri din cauza religiei sale, credinţa creştină. Persecutarea creştinilor s-a petrecut,în special, în epoca romană, în primele secole ale primului mileniu. Ortodocşii, cum sunt, majoritar, românii, nu sărbătoresc vreun sfânt cu numele Valentin, pe 14 februarie. Zece zile mai târziu, însă, pe 24 februarie, ei sărbătoresc dragostea şi primăvara sub numele generic de Dragobete.

Nu este un sfânt creştin ci un personajmitologic, fără vreo legătură cu religia ci numai cu vechile legende. Peste alte câtevazile, la 1 martie, o altă tradiţie populară vine să sărbătorească primăvara renaşterii.
Este celebrul mărţişor, un mic obiect artizanal, o amuletă, legată de un şnur în două culori pline de semnificaţii, roşu şi alb. Dacă este de notorietate că fetele, indiferent de vârstă, primesc mărţişoare din partea băieţilor, la 1 martie, puţină lume ştie că, în Moldova, băieţii sunt cei care primesc mărţişoare.

În acest an, ediţia Mărţişor 2020 va fi lipsită, dar nu în totalitate, de sărutul pe obraz ce urmează prinderii pe piept a mărţişorului. Desigur, din cauza sezonului maladiilor specifice sezonului rece, dar mai ales din cauza numitului COVID-19. După 1 Martie, mărţişorul, sau doar şnurul lui alb-roşu, este agăţat de ramurile copacului, dându-i speranţa minunatei culori a florilor. Apoi vor dispărea în ploaia de petale delicate care îmbracă pomii, în explozia de lumină colorată a florilor de primăvară.