Ideea unităţii la români

Într-o zi de mai, acum 420 de ani, voievodul Mihai Viteazul era numit, într-un hristov, Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei.

Marius Tiţa, 31.05.2020, 09:11

Într-o zi de mai, acum 420 de ani, voievodul
Mihai Viteazul era numit, într-un hristov, Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei. Cu
un an în urmă, intrase victorios în Alba Iulia, capitala principatului
Transilvania, numit şi Ardeal. În primăvara anului 1600, voievodul, în fruntea
armatei sale de români, venind din Transilvania, a intrat în voievodatul
Moldovei, care i se supune în foarte scurt timp. Era realizată, astfel, în condiţiile acelor
vremuri, prima unire a românilor împărţiţi în cele trei principate. Mihai
Viteazul urcase pe tronul Ţării Româneşti, sau Muntenia, în 1593. A intrat în
conflict cu Înalta Poartă astfel că, la scurt timp, s-a ajuns la o luptă
directă, de amploare, cea de la Călugăreni. În 1599, a intrat în Transilvania,
în fruntea armatei sale de români munteni, şi a cucerit-o. Pasul următor a fost
aducerea Moldovei sub stăpânirea sa, realizată acum 420 de ani.

Desigur, unirea
celor trei principate româneşti, sub domnia lui Mihai Viteazul, nu putea să convină
celor trei mari puteri – Imperiul otoman, Imperiul habsburgic şi Polonia – care
îşi întâlneau interesele chiar asupra teritoriului locuit de români. După un an
de la această mare realizare, Mihai Viteazul a fost ucis mişeleşte, trădat de
împăratul Rudolf al ll-lea de Habsburg, care a şi dat infamul ordin. Evenimentul
de acum 420 de ani, unirea celor trei principate româneşti, fie şi pentru o
perioadă scurtă de timp, este expresia elocventă a ideii de unitate a
românilor. Ardealul şi Moldova nu apar întâmplător în acţiunea voievodului.
Erau state medievale în care trăiau românii
conştienţi de unitatea de neam, limbă şi tradiţii. Va mai trece un sfert de
mileniu până când, în 1859, românii din Moldova şi Muntenia au ales acelaşi
domnitor în fruntea lor, realizând unirea de facto a celor două state
româneşti.

Transilvania era în continuare sub stăpânirea ungară, ulterior
austro-ungară. În 1916, Regatul României a renunţat la neutralitate şi a intrat
în război, alături de Antanta, împotriva Puterilor Centrale, tocmai pentru a-i
elibera pe românii din Ardeal. Sfârşitul războiului şi al imperiilor, în 1918,
a permis românilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania să se unească cu
România. La sfârşitul Primului Război Mondial, noile realităţi geostrategice au
fost negociate în cadrul amplu al Conferinţei de pace de la Paris şi
consfinţite prin Tratatele de pace semnate, pe rând, cu fiecare dintre statele
înfrânte în Primul Război Mondial. A avut câştig de cauză Dreptul popoarelor
de a dispune de ele însele, promovat de preşedintele american Wodrow Wilson,
astfel că imperiile multinaţionale, adevărate închisori ale popoarelor, au
fost înlocuite cu statele naţionale.

Acum un secol, la 4 iunie 1920, a fost
semnat, la Trianon, Tratatul de pace cu Ungaria, care recunoaştea unirea
Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu Regatul României. Tratatul de pace
cu Austria, semnat în septembrie 1919, la Neuilly, consfiinţea revenirea la
România a Bucovinei, care fusese cedată Vienei, în 1775, printr-un tratat
secret dintre Rusia şi Austria. Tratatul de pace de la Trianon, semnat acum o
sută de ani, a fost rodul unor negocieri îndelungate cu toate părţile participante
la Primul Război Mondial, care au avut ocazia să îşi prezinte poziţia. Românii
nu au avut viaţă uşoară la aceste negocieri dar, până la urmă, principiile care
dau drepturi popoarelor şi nu imperiilor medievale au avut câştig de cauză. Era recunoaşterea internaţională a unei
realităţi, unirea într-un singur stat, un vis vechi şi real, aspiraţia şi lupta
de veacuri a românilor. Conferinţa de Pace de la Paris a stabilit inclusiv
crearea Ligii sau a Societăţii Naţiunilor, pentru a aduce statele într-un dialog
favorabil menţinerii păcii. De două ori, în 1930 şi 1931, Liga Naţiunilor a
fost condusă de diplomatul român Nicolae Titulescu, unul dintre cei doi
reprezentanţi ai României la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, acum
exact o sută de ani