Alegerile, în vremea pandemiei

Până în prezent, noul coronavirus şi pandemia care a cuprins întreaga lume a afectat omenirea în cele mai diverse forme.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 12.07.2020, 10:45

Este atinsă grav, în formele sale
moderne şi democratice, şi viaţa societăţii, de la simpla coeziune socială la
procese esenţiale cum ar fi cele electorale.

Alegerile libere, cu vot
universal, sunt esenţa unei vieţi democratice. Ele reglează mecanismele fine şi
esenţiale ale vieţii sociale, ale activităţii politice şi ale economiei. Omenirea
are deja o experienţă remarcabilă în desfăşurarea alegerilor pentru funcţiile
de decizie şi reglementare în stat, în situaţii complicate sau de pace şi
bunăstare. Nu există, însă, vreo experienţă similară pandemiei internaţioanale
pe care, din păcate, încă o trăim. Este şi un teribil paradox, aici.

În timp ce
alegerile sunt expresia democraţiei şi a libertăţii, măsurile impuse de teribila
pandemie induc tocmai restrângerea, limitarea şi eliminarea unor astfel de
libertăţi. Uniunea Europeană se străduieşte de mai bine de şapte decenii să
ducă aceste libertăţi dincolo de graniţele dintre state, în timp ce pandemia
acestui an a făcut să fie suspendate libera circulaţie şi alte libertăţi puse
în comun de statele europene. Şi la nivel de politici comune au fost luate măsuri
şi au apărut poziţii care par a face drumul înapoi, spre interesele proprii,
naţionale, ce nu ţin cont de străduinţele comunitare. În materie de alegeri,
Europa a adus experienţa unică a unui parlament continental, cu alegeri în
aceleaşi luni mai sau iunie, din 5 în 5 ani, în toate statele membre.

Cele mai
recente alegeri pentru Parlamentul Europei s-au desfăşurat în 2019, când nici
nu se pomenea despre vreo pandemie, subiectele la ordinea zilei fiind unele
clasice. Noul coronavirus este o problemă globală care aparţine strict anului
2020, cu care riscă să se confunde. Desigur, măsurile stricte, luate de
urgenţă, au prevăzut amânarea alegerilor.

Franţa a marcat o tentativă eşuată de
a desfăşura alegeri sub ameninţarea straniei maladii, dar prelungirea situaţiei
a complicat situaţia, tot mai multe termene electorale, din tot mai multe ţări,
ajungând la un moment ce impunea decizii ferme. Trecerea perioadei de strictă
izolare în faţa pandemiei a adus complicarea situaţiei, care cere argumente
noi. Mai ales că relaxarea a adus creşterea semnificativă a numărului de cazuri
de îmbolnăvire. Altfel spus, oamenii nu mai suportă situaţia dar virusul nu
pare să fi fost înfrânt. Nu avem nici mult aşteptatul vaccin şi nici un
tratament extrem de eficient, care să fie aplicat masiv şi semnificativ.

Deşi
se vorbea despre un al doilea val, se pare că nu am terminat cu prima apariţie
a virusului, ce nu dispare nici la căldură, nici la frigul vreunui anotimp şi
nici nu pare a fi afectat de trecerea timpului. Cei vindecaţi acuză o serie de
efecte secundare sau revenirea, pur şi simplu, a bolii.

În noua situaţie, care
seamănă teribil cu cea veche, libertăţile sunt mai mari dar răspândirea a
crescut şi ea. De fapt, tocmai din acest motiv au fost luate acele decizii
stricte, care, o dată ridicate, au dus la un fenomen previzibil, resurecţia
COVID 19.

Discuţia despre desfăşurarea alegerilor revine şi ea la momentul
iniţial doar că societatea şi viaţa politică dau semne de epuizare a răbdării.
Alegerile recente din Serbia sunt ilustrarea perfectă a noilor condiţii în care
se vorbeşte despre alegeri. Organizarea scrutinului din Serbia este strict
legată de creşterea explozivă a îmbolnăvirilor cu COVID 19 din această ţară ce
a fost foarte puţin afectată, până atunci. Revenirea la o serie de restricţii,
ce amintesc de perioada de început, de acum trei luni, a produs reacţia
violentă a populaţiei, nemulţumită de acest efect. De fapt, din momentul în
care circulaţia şi reuniunile au fost din nou posibile, protestele au apărut şi
ele, acolo unde au fost posibile, în cele mai democratice societăţi. Este
revenirea la o normalitate democratică, reclamată de oameni, o normalitate din
care fac parte şi alegerile pentru forurile care conduc oraşele şi satele,
parlamentele şi statele.