Festivalul Enescu
La București s-a desfășurat, timp de o lună, Festivalul internațional George Enescu. Este unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale din România, poate chiar cel mai apreciat internațional.
Marius Tiţa, 26.09.2021, 11:00
În
acest an a fost ediția a XXV-a a Festivalului și s-au împlinit 140 de ani de la
nașterea marelui compozitor, care dă numele său evenimentului. George Enescu
este considerat a fi cel mai important compozitor al românilor, cu simfonii de
inspirație populară dar și cu opera Oedip, din 1931. S-a născut în 1881, la Liveni, în județul
Botoșani, și a murit la Paris, în 1955. După instalarea la putere a
comunismului, în România, George Enescu a ales să se stabilească în
străinătate.
Prima ediție a festivalului s-a desfășurat în 1958, la numai trei
ani de la moartea lui Enescu, și a fost organizată de colaboratorul său,
compozitorul George Georgescu. Concertul pentru două viori de Bach, interpretat
atunci, i-a avut ca soliști pe Yehudi Menuhin și David Oistrakh. Elev al lui Enescu, marele violonist
Yehudi Menuhin a acceptat să devină președinte de onoare al Festivalului, în
1998, sprijinind esențial eforturile de recuperare de după 1989. Prestigioasa
funcție a fost deținută succesiv de nume mari ale muzicii simfonice: dirijorul Lawrence
Foster, compozitorul și pianistul Roman Vlad, dirijorul Cristian Mandeal,
fostul director al Operei din Viena, Ioan Holender, sau dirijorii Zubin Mehta
și Vladimir Jurowski.
După căderea comunismului, Festivalul Enescu a fost
reluat în 1991 și fiecare ediție a însemnat o creștere de valoare și de
prestigiu. În ultimele două decenii, Festivalul s-a desfășurat la fiecare doi
ani și a însemnat un eveniment cultural care a dominat viața Bucureștiului, de
fiecare dată, în luna septembrie.
Ediția din acest an, a XXV-a, a fost marcată
de situația pandemică internațională, care s-a resimțit atât în participarea pe
scenă a interpreților, cât și în prezența publicului. Fără îndoială, însă, a
fost o ediție de succes, cu multă muzică în interpretări de mare valoare, cu
participări internaționale numeroase și foarte importante. Internațional este
și publicul care vine la București, în septembrie, din doi în doi ani, pentru a
asista la concertele Festivalului Enescu. S-a creat o legătură puternică între
spectatori din întreaga lume iar mecanismele care asigură prezența la concerte
au fost puse la punct și funcționează așa cum trebuie.
Nu este un secret că
succesul tot mai însemnat al Festivalului George Enescu se datorează și lui Mihai
Constantinescu, director executiv al Festivalul în edițiile sale
post-comuniste. Ne-am obișnuit să îl vedem implicat în cele mai mici detalii
ale organizării și nu mică mi-a fost mirarea să îl văd, acum vreo trei ediții, chiar
dirijând parcarea unor camioane uriașe pline cu instrumente valoroase, în micul
spațiu de lângă Ateneul Român, în inima Bucureștiului. A reușit ca fiecare
ediție dintre cele recente ale Festivalului să aibă o agendă tot mai bogată și
mai prestigioasă. Au fost organizate manifestări în mai multe orașe ale
României, un concurs internațional și numeroase evenimente de artă plastică. Complicatele
contracte de participare a unor mari orchestre sau a unor interpreți legendari
au fost gestionate în mod exemplar astfel că spectatorii au putut beneficia de
evoluții excepționale, pe scenele Festivalului din România. Viitorul aduce o
notă de îngrijorare, pornind, în primul rând, de la evoluțiile pandemice, ce se
mențin încă la cote semnificative. Dar, în același timp, posibila retragere din
poziția de mare responsabilitate administrativă a directorului executiv Mihai
Constantinescu este în măsură să îngrijoreze și să iște semne de întrebare
pentru ediția următoare a Festivalului.
Sperăm cu toții ca 2023, anul acestei
viitoare ediții a Festivalului Internațional George Enescu din România, să fie
cel al revenirii complete după o pandemie ce a durat deja prea mult și a făcut
mult prea mult rău omenirii.
