Mineriada 1990, în instanţă
La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la Bucureşti a început, marţi, procesul în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care sunt acuzaţi inclusiv un fost preşedinte şi un ex-premier.
Florentin Căpitănescu, 20.02.2018, 12:30
A fost nevoie să treacă aproape 28 de ani ca
marele dosar al Mineriadei din 13-15 iunie 1990, poate cel mai negru episod din
era post-comunistă a României, să ajungă în instanţă. Între alţii, cei mai importanţi
demnitari ai vremii, preşedintele Ion Iliescu, premierul Petre Roman,
vicepremierul Gelu Voican Voiculescu şi directorul SRI, Virgil Măgureanu, sunt
acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii. Procurorii militari susţin că
autorităţile statului au orchestrat un atac violent împotriva manifestanţilor
aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, unde îşi exprimau paşnic opiniile
politice, în răspar cu cele ale Puterii de stânga, legitimată după alegerile
din mai 1990.
După evacuarea brutală a protestatarilor, pe 13 iunie, au urmat
două zile în care ordinea socială a fost restabilită cu bâtele ortacilor, care
au descins în Capitală pentru că – aşa cum a afirmat preşedintele Iliescu -
democraţia
ar fi fost în pericol. Alături de mineri – acuză procurorii – ar fi fost
implicate, profund ilegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului
Apărării Naţionale şi SRI, precum şi alţi muncitori din mai multe zone ale
ţării. Iar bilanţul a fost pe măsura anvergurii intervenţiei: patru persoane au
murit prin împuşcare, aproape 1.400 au fost vătămate şi circa 1.250 au fost
private de dreptul fundamental la libertate. În plus, Universitatea a fost profanată, iar sediile partidelor de
opoziţie şi ale ziarelor independente au fost pustiite.
Ca imagine a manierei
în care autorităţile au gestionat evenimentele de atunci, elocvent este mesajul
pe care preşedintele Iliescu, satisfăcut, l-a adresat minerilor, pe 15 iunie: Vă mulţumesc, încă o dată, tuturor pentru ceea
ce aţi demonstrat şi în aceste zile. Că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă
disciplină civică muncitorească, oameni de nădejde, şi la bine, dar mai ales la
greu. Pentru mulţi, redeschiderea dosarului
Mineriadei, vara trecută, la opt ani după clasare, este, în mare parte,
rezultatul presiunilor pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)
le-a făcut asupra României. Pentru comentatori, Mineriada din iunie 1990 a
adus, ca percepţie externă, un uriaş deserviciu României, fiindcă nu a făcut
decât să risipească tot capitalul de simpatie adunat după desparţirea violentă
de comunism, în decembrie ’89. Imaginile, de o sălbăticie ieşită din comun, cu
agresiunile ortacilor au făcut înconjurul lumii. Pe de altă parte, tergiversarea,
nepermis de mult, a dosarului Mineriadei, aşa cum s-a întâmplat chiar şi cu
marele dosar al Revoluţiei din decembrie ’89, demonstrează că reconcilierea
României cu propriul trecut este, încă, departe
