Scriitorul și disidentul Paul Goma a murit din cauza infecției cu coronavirus

Scriitorul și disidentul Paul Goma a murit din cauza infecției cu coronavirus, într-un spital parizian, a anunțat biografa acestuia, Mariana Sipoș.

Adaugă ca sursă preferată în Google

România Internațional, 25.03.2020, 19:26

Scriitorul și disidentul Paul Goma a murit, la vârsta 84 de ani, la spitalul La Pitié Salpetriere din Paris, unde era internat în urma infectării cu coronavirus, a anunțat biografa sa, scriitoarea, traducătoarea şi jurnalista Mariana Sipoș.

În urma unui mesaj primit din Franța, cu regret si mare durere anunț plecarea dintre noi a marelui scriitor și disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu virusul ucigaș. Conform informațiilor transmise de echipa medicală care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin, fără durere și cu sufletul împăcat, a transmis biografa lui Paul Goma.

Conform indicaţiilor lui Filip Goma, respectând dorinţa tatălui său şi ţinând cont de restricţiile actuale în vigoare în Franţa, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pere Lachaise din Paris.

Paul Goma s-a născut în 1935, în Basarabia. În urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România. Critic al regimului comunist, el a fost arestat și torturat de Securitate. A fost eliberat după intervențiile Occidentului.

În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la Jilava și Gherla. În noiembrie 1977, lui Goma, soției și copilului acestuia le este retrasă cetățenia română, fiind expulzați din țară. Au ajuns la Paris, unde au cerut azil politic. De acolo, Paul Goma a continuat să lupte împotriva regimului comunist.

Exilat la Paris, Paul Goma şi-a publicat majoritatea volumelor, iniţial în franceză sau germană. Astfel, ”Le Tremblement… ”, cu titlul original în română, ”Culoarea curcubeului ’77 – Cutremurul oamenilor”, a fost republicat în iunie 1990, de Editura Humanitas. A continuat cu ”Patimile după Piteşti” (1990), ”Ura noastră cea de toate zilele” (1992), ”Sabina” (1993), ”Roman intim” (1994), ”Scrisuri. 1972-1998” (2000), care cuprinde articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri.

A scris peste 40 de volume (romane, mărturii, dialoguri, jurnal, articole) în limba română, care au fost traduse şi în limbile franceză, germană, olandeză, suedeză, italiană.

Eu am fost un purtat de valurile istoriei. Eu nu am fost un revoltat, ci doar unul care a suportat ca basarabean, ca refugiat şi ca o persoană normală, care în momentul în care auzea sau i se spunea ceva care nu îi convenea sau i se părea că este neadevărat spunea: ba, nu e adevărat. Adică prostul clasei care se trezeşte vorbind, spunea Paul Goma într-unul dintre rarele sale interviuri la Radio România Cultural.