Mineriada din iunie, 32 de ani
La Bucureşti se comemorează 32 de ani de la aşa-numita Mineriadă din iunie 1990.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 14.06.2022, 11:33
După
mai bine de trei decenii, România nu reuşeşte să clarifice cel mai negru episod
al istoriei sale post-comuniste. Sunt
trei ani de când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis returnarea
dosarului aşa-numitei Mineriade din 13-15 iunie 1990, pentru refacerea
rechizitoriului, pe care l-a considerat nelegal. În 2017, procurorii militari
finalizaseră cercetările. Ei au trimis în judecată 14 persoane. Vedetele
lotului erau fostul preşedinte Ion Iliescu, azi nonagenar, premierul de la acea
vreme, Petre Roman, adjunctul acestuia, Gelu Voican-Voiculescu, şi directorul
din epocă al SRI, Virgil Măgureanu. Potrivit anchetatorilor, ei ar fi organizat
şi coordonat direct atacul împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii,
din centrul Bucureştiului, care îşi exprimau un mod paşnic opiniile politice,
în contradicţie cu ale majorităţii ce forma puterea politică din acel moment.
Pe 20 mai 1990, la cinci
luni de la căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, fostul său
ministru din anii 70, Ion Iliescu, perceput ca lider al Revoluţiei, fusese,
practic, plebiscitat, câştigand primele alegeri prezidenţiale libere cu circa
85% din voturi. Partidul sau, o combinaţie eterogenă de revoluţionari autentici
si comunişti de mâna a doua, îşi adjudecase, la rându-i, două treimi din locurile
din Parlament. Piaţa Universităţii, ocupată încă din aprilie de studenţi şi
proclamată zonă liberă de neocomunism, se golise, deja, fiindcă manifestanţii
acceptaseră severul verdict al urnelor. Unde odinioară fuseseră zeci de mii de
oameni exuberanţi si non-violenţi, rămăseseră doar câteva zeci de grevişti ai
foamei, parcă incapabili să-şi continue viaţa în afara Pieţei. Evacuarea lor de
către Poliţie, în noaptea de 13 iunie, s-a făcut cu o forţă disproporţionată,
ce a evocat represiunea din zilele Revoluţiei. Nici azi nu e clar dacă aceia
care, a doua zi, au reacţionat ducând lupte de strada cu poliţia şi ocupând
sediile ministerului de Interne şi Televiziunii publice, aveau realmente vreo
legatură cu Piaţa. Iliescu si oamenii lui i-au calificat drept legionari
(extrema dreapta interbelică) şi, deşi armata restabilise deja ordinea, au
chemat populaţia sa salveze democraţia in pericol.
Minerii din Valea Jiului le-au urmat îndemnul. Doar două zile, 14 si 15 iunie, au stăpânit
aceştia Capitala, unde s-au substituit oricărei autorităţi legale. Suficient cât să
lase în urma lor 1.300 de răniţi, peste o mie de oameni reţinuţi abuziv şi cel
puţin şase morţi. Universitatea profanată, sediile partidelor de opoziţie şi
ale ziarelor independente devastate completează tabloul invaziei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie care impunea
României să continue investigaţiile în acest dosar,
iar fostul procuror general, Laura
Codruţa Koveşi, recunoştea că ancheta privind mineriada a fost una dintre cele
mai mari neîmpliniri din întreaga istorie a Ministerului Public.
