Yard Sale, o viaţă nouă pentru lucruri vechi

Numite în Europa piaţa de purici , vânzări din portbagaj sau vânzări în curte, micile târguri de vechituri dau o viaţă nouă lucrurilor care colectează praf prin dulapurile celor ce le-au cumpărat.

România Internațional, 23.06.2013, 01:46

În toate marile capitale există locuri speciale unde oamenii pot vinde pe preţuri mici lucrurile pe care nu le mai folosesc. Fie că se numesc piaţa de purici” (Marche aux Pouces” în Franţa, Fleemarkt” în Germania) sau vânzări din portbagaj” sau vânzări în curte” (carboot sale” ori yard sale” în Anglia), aceste mici târguri de vechituri dau o viaţă nouă unor lucruri care colectează praf prin dulapurile celor ce le-au cumpărat, probabil pe bani grei, fie şi cu doar un sezon în urmă. De ceva vreme, au înflorit şi la Bucureşti astfel de evenimente, văzute mai degrabă ca un mod de a recicla lucruri, de către o societate ce se îndreaptă cu paşi repezi spre consumerismul feroce. Gabriela Andreea Urdă este una dintre organizatoarele acestui tip de eveniment. Am întrebat-o de ce a ales denumirea de Yard Sale în locul unui echivalent autohton.

Este un târg de vechituri, dar pentru că la români sunt foarte multe noţiuni care şi-au pierdut sensul şi au căpătat o formă peiorativă, nu i-am spus târg de vechituri, ci Yard Sale… Prima ediţie a fost în februarie, anul acesta, şi totul a pornit de la faptul că m-am mutat dintr-o casă în alta şi am descoperit că am foarte multe haine şi lucruri care nu sunt de aruncat ci erau cumva de dat, ori troc, ori de vândut la preţuri mai mici şi de aici m-am gândit că ar fi mai bine să organizez un “Yard Sale” nu numai pentru mine, sigur mai sunt şi alţi oameni în aceeaşi situaţie şi uite că suntem la a cincea ediţie.”

Vânzătorii de chilipiruri se înscriu de la o ediţie la alta, pentru că ajunge să le placă foarte mult, alţii, noi, sunt aduşi de cei vechi sau care au auzit din diverse surse, de obicei social media de pe internet, sau de pe site-ul Gabrielei. Cum se desfăşoară lucrurile? Se înscriu, plătesc o taxă minimă care acoperă cât de cât costurile de organizare şi închirierea spaţiului efectiv. Ne strângem într-o cafenea, a fost cam aceeaşi de fiecare dată, acum o schimbăm cu una mai centrală şi mai mare. Ne strângem duminica şi de dimineaţă până seara aşteptăm să vină lumea care de obicei vine în număr foarte mare şi scotoceşte şi îşi cumpără lucruri la preţuri mici, de la 5 la 50 de lei. Sunt, cred, câteva sute de oameni care vin la fiecare ediţie.”

Ce-i atrage pe aceşti câteva sute de cumpărători, aflăm tot de la Gabriela Urdă. Mulţi vin pentru că vor să umble în lucruri şi să descopere, mai mult decât să-şi cumpere din magazin, unde te duci şi iei un anumit model pe care toată lumea îl are. Într-o viaţă cum avem noi, destul de standardizată şi de limitată, oamenii au în continuare nevoie de surprize. Se bucură mai mult uneori pentru un lucru de cinci lei decât de unul pe care dau mulţi bani. E pur şi simplu o descoperire şi bucuria unui chilipir. Apoi, mulţi dintre cei ce vin să cumpere se gândesc să-şi aducă şi ei lucrurile pe care le au de vândut. Trebuie să le repunem cumva în circuit pentru că societatea noastră, aşa, consumeristă cum este, ne împinge să strângem foarte multe lucruri, care ajung la gunoi. Dar ele de fapt nu sunt gunoi. Totul ar trebui refolosit, reciclat. Aşa ajungem într-o formă mică să reciclăm, să repunem în circuit nişte hăinuţe care nu sunt de aruncat la gunoi în dulapurile altora măcar pentru câţiva ani.

Ajungem să folosim mai bine nişte resurse. Am organizat şi un salon de vintage acum ceva vreme. Vintage de fapt începe la 1920 şi se opreşte la 1980. Mai tot ce aducem noi de prin dulapuri, dacă mai sunt şi lucruri vintage, adică până în 1980, sunt o întâmplare. De obicei au o valoare estetică mare sau o valoare sentimentală mare. Rochiile bunicii de exemplu. Nu, pur şi simplu sunt obiecte create în urmă cu mulţi ani, obiecte, bibelouri, bijuterii, care nu au valoare foarte mare, sunt făcute să fie consumate. Ai luat o bluză, ai purtat-o un an şi apoi ce faci cu ea? Rămâne în dulap, ocupă loc, se prăfuieşte şi cam atât. Dacă o aduci la Yard Sale, în cel mai rău caz o schimbi cu altceva. Dacă nu, o vinzi, cineva tot o să se bucure de ea.”

Am întrebat-o pe Gabriela Urdă care a fost cea mai mare supriză pe care i-au adus-o aceste întâlniri de duminică.“Oamenii au fost cea mai mare supriză, ca întotdeauna. Deschiderea lor, foarte mare. Au venit foarte multe cunoştinţe şi prieteni pe care nu-i văzusem demult, oameni din industria modei, stilişti, ziarişti, o mulţime de oameni care au aflat din diverse surse. Informaţia s-a răspândit organic, de la sine, şi asta înseamnă că era o nevoie pregnantă. Socializarea plăcută şi firească de fiecare duminică îi atrage pe oameni, oamenii vin şi stau mai mult decâtar sta într-un magazin şi mi se pare că sunt mai veseli şi mai bucuroşi când pleacă de acolo. E un eveniment social, mi-l doream să fie un eveniment al comunităţii de tineri, pasionaţi de modă care îşi mai doresc şi altceva. În sfârşit se întâmplă şi la noi, vreau să-l fac lună de lună, un târg de vechituri, un prilej de a învăţa că lucrurile au mai multe vieţi.”

De fapt, spune Gabriela Urdă, asta este meteahna noastră: cumpărăm din impuls, de-asta şi ajungem să le ţinem în dulap. Abia când descoperim că nu-şi au locul lângă noi, în viaţa noastră şi că ocupă un spaţiu inutil, Yard Sale este o soluţie.