Primele două rase de câini româneşti omologate internaţional

Poate că niciodată în viaţa mea nu am fost atât de mândru că sunt român este confesiunea vice-preşedintelui Asociaţiei chinologice române, preşedinte al Comisiei Naţionale de omologare a raselor româneşti, în urma omologării internaţionale, în premieră

Ana-Maria Cononovici, 05.07.2015, 09:58

Poate că niciodată în viaţa
mea nu am fost atât de mândru că sunt român este confesiunea
vice-preşedintelui Asociaţiei chinologice române, preşedinte al Comisiei
Naţionale de omologare a raselor româneşti, în urma omologării internaţionale,
în premieră absolută pentru România, a două rase de câini. Un demers complicat,
de recuperare pentru patrimoniul naţional şi universal a cunoscuţilor câini
ciobănesc carpatin şi ciobănesc mioritic.

Am aflat că Federaţia
chinologică internaţională are peste 90 de asociaţii de pe toate continentele
şi că procesul recunoaşterii câinilor româneşti a durat 10 ani. Petru Muntean,
vicepreşedintele Asociaţiei chinologice române şi preşedintele Comisiei
Naţionale de omologare a raselor româneşti, ne-a vorbit despre această performanţă: În luna iunie, la Milano, a avut loc
Adunarea generală a Federaţiei chinologice internaţionale. Conform
regulamentelor internaţionale, rasele care concurează pentru recunoaşterea
federaţiei trebuie să respecte un anumit parcurs. Acest parcurs este prevăzut
de nişte regulamente clare, astfel acum 10 ani, trei dintre rasele noastre
naţionale au intrat în atenţia Federaţiei chinologice internaţionale, la
solicitarea părţii române, pentru a fi recunoscute. Au fost recunoscute ciobănescul românesc carpatin şi ciobănescul românesc
mioritic dobândind un număr oficial de standard al Federaţiei chinologice
internaţionale şi urmând ca apoi, pe o perioadă de 10 ani noi să continuăm
munca cu aceste rase, să le selecţionăm, să le purificăm, ca acum la Milano să
trecă prin selecţia FCI, pentru recunoaşterea definitivă. După mulţi ani, am
reuşit să avem primele două rase de câini ciobăneşti româneşti
recunoscute.

Ciobănescul mioritic, număr de
standard acum 349 şi ciobănescul carpatin, număr de standard 350 sunt pentru
ciobanii din ţara noastră câini de pază ai turmelor de oi, la munte sau la şes
şi nici pe departe exemplare de concurs. Este o realizare colosală, cu atât mai
mult cu cât este înfăptuită de oameni pasionaţi şi atât, ne-a mai spus
interlocutorul nostru. Şi a adăugat: Pentru noi a fost destul
de greu, pentru că aceşti câini sunt încă nişte rase utilizate, de către
ciobanii români, de către ţăranii români, în activităţile lor. Deci spre
deosebire de alte ţări din Europa de vest sau de pe alte continente, ţări unde
câinele a devenit un fel de articol de lux, un soi de capriciu, în România şi
în partea aceasta a Europei, aceşti câini muncesc. E greu să convingi un păstor
de la munte să renunţe la câinele lui două zile, să-l aducă într-o expoziţie
pentru a fi măsurat sau să vină cu el într-un anumit loc care se află la
300-400 km distanţă de el. Deci cu atât mai greu a fost pentru noi acest lucru.
Am reuşit însă să formăm câteva nuclee de crescători profesionişti, care s-au
dedicat. Pentru că noi nu avem crescători profesionişti. Această profesie de
creştere a câinilor de rasă este un hobby încă şi sperăm să rămână un hobby şi
nu un mijloc exclusiv de existenţă, pentru că banul poate să altereze tot ce se
află în jurul lui şi astfel calitatea ar fi putut să scadă. Pasiunea pentru
rasele naturale şi o doză de patriotism, înţelegerea faptului că aceste rase
fac parte din patrimoniul naţional şi universal. Este un dar al naturii, pe
care nu avem voie să îl ignorăm sau să îl aruncăm în coşul de gunoi al
istoriei. Cu cât o ţară are mai multe animale domestice pe care le-a prăsit şi
le-a promovat şi le-a păstrat în puritate, cu atât acea ţară poate fi
considerată mai evoluată, mai civilizată.

Iubitorii de animale apreciază
rusticitatea câinilor ciobăneşti, în primul rând. În străinătate, un pui
ciobănesc se vinde, la 6-8 săptămâni, cu 500 de euro, în timp ce în România se
vinde cu 200 de euro. Am mai aflat că cercetătorii internaţionali au fost
uluiţi de sănătatea genetică a câinilor ciobăneşti: câini cu osatură, cu
dantură completă şi corectă, cu nişte canini impecabili, câini de luptă, cu
muşcătură în foarfece. Petru Muntean, vicepreşedintele Asociaţiei chinologice
române, preşedintele Comisiei Naţionale de omologare a raselor româneşti, ne-a
spus care sunt cerinţele de îndeplinit pentru această omologare, dincolo de
stabilirea unui istoric al rasei respective şi o descriere fizică şi
comportamentală: Trebuie să ai opt linii independente de
sânge pentru fiecare dintre rase şi care să nu aibă atingere între ele pe
ultimele trei generaţii. Aceste condiţii sunt destul de greu de îndeplinit, mai
ales atunci când nu poţi opera întotdeauna cu toate exemplarele pe care le-ai catagrafiat, pe care le-ai identificat, pe care le-ai
măsurat, pe care le-ai evaluat.

În urma acestei recunoaşteri,cluburile specializate pe cele două rase de câini trebuie să adune
crescătorii individuali şi să-i susţină pentru păstrarea purităţii acestor
rase, precum şi a stării de sănătate standardizate, aceasta devenind deja o
prioritate de nivel mondial.