Ambulanţa culturală

Cântăreţ, profesor de limba engleză şi germană şi chitară, pasionat colecţionar de ceasuri, Emil Kindlein ne descifrează tainele unui proiect salvator: ambulanţa culturală.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 22.05.2016, 10:05

Cântăreţ, profesor de limba engleză şi
germană şi chitară, pasionat colecţionar de ceasuri, (pasiune moştenită de la
bunicul său, Petru Kindlein, unul dintre cei mai cunoscuţi ceasornicari ai
secolului XX, din Lugoj), Emil Kindlein ne
descifrează tainele unui proiect salvator: ambulanţa culturală.

De ce avem nevoie de o ambulanţă culturală,
ne-a spus Emil Kindlein, care ca muzician s-a decis în urmă cu câţiva ani să nu
mai cânte în cluburi, realizând că nu vrea ca actul său artistic să fie
consumat odată cu berile sau gustările servite. Nu ştiu dacă este
nevoie pentru alţii, dar sigur este nevoie pentru noi, pentru că împreună cu
colaboratori facem mai multe evenimente,
de la concerte, proiecţii, activităţi muzeale, festivaluri. Şi ambulanţa
culturală este o umbrelă a acestor evenimente. Cred că există două feluri de
operatori culturali: sunt unii care fac evenimente fie că sunt, fie că nu sunt
finanţaţi, noi suntem din această categorie: facem evenimente chiar dacă nu
suntem finanţaţi. Suntem independenţi şi noi avem nevoie de ambulanţa culturală
ca să ne exprimăm. Pe de altă parte, probabil alţii au nevoie de noi, ca să ne
vadă, ca să se bucure de evenimentele culturale pe care le facem.

Cum a început şi cum a crescut acest
proiect? Emil Kindlein: Ambulanţa
culturală are vreo trei ani, dar nu avem un început oficial, pentru că noi am
făcut evenimente din acestea dintotdeauna. Un eveniment interesant a fost, de
exemplu, Muzeul de bijuterii şi ceasuri, care a fost itinerant, la Sighişoara,
Lugoj, în vreo trei locuri în Timişoara. Apoi am realizat Festivalul
Analog-Mania, care a ajuns anul acesta la a patra ediţie; de două ediţii
festivalul a devenit internaţional. Acum avem un concert important în Berlin. Mă
bucur că Ambulanţa culturală a prins aripi europene, pentru că avem colaborări
cu parteneri din străinătate. Cred că ne facem foarte bine treaba!

Ambulanţa Culturală are multe acţiuni în
pregătire, printre care şi amenajarea şi retehnologizarea cabinei de proiecţie
şi sunet a Casei Tineretului din Timişoara. Cabina de proiecţie cu cele două
proiectoare de cinematograf IOR va fi reamenajată şi o serie de aparaturi din
domeniul foto-film vor fi expuse în mobilier specific nou. De asemenea va fi
instalat un laborator de prelucrare foto-film complet utilat. Vor fi expuse
aparate audio care prezintă istoria înregistrărilor de la primele experienţe,
la gramofon, la pick-up şi la banda magnetică. De asemenea, Festivalul
Analog-Mania va fi prezent anul acesta şi în Serbia.

Ambulanţa culturală colaborează cu voluntari
pentru toate evenimentele organizate, iar agenda evenimentelor organizate de ei
poate fi urmărită pe pagina de Facebook. Ce evenimente pregăteşte echipa Ambulanţa
culturală, ne-a spus tot Emil Kindlein: Lucrăm deja la ediţia a patra a
Festivalului Analog-Mania. Ambulanţa culturală acum se îmbogăţeşte uşor cu o
secţie muzeală dedicată tehnologiei analogice, de la Casa tineretului, din
Timişoara. Redeschidem Muzeul de ceasuri şi bijuterii într-un muzeu cu o
structură teatrală; vor fi mai multe spaţii care se vor plia. Apare o cutie a
Pandorei pe care o deschidem cu viniluri pe care le vom produce. Avem planuri
foarte bune şi realizabile.

Şi cum proiectele marca Ambulanţa culturală au
întotdeauna adâncimi nebănuite, muzeul de ceasuri şi bijuterii găzduieşte
tradiţional ateliere de reparaţii şi construcţie de ceasuri şi bijuterii.
Revine cu detalii Emil Kindlein: Deocamdată din muzeu s-au dezvoltat nişte ore facultative la şcoala
Montessorri, unde în mod obişnuit se desfăşoară cursuri de lucru manual. În
momentul în care vom redeschide această secţie a muzeului de ceasuri şi
bijuterii, vom oferi din nou workshopurile şi pentru public. Mă bucur foarte
mult că putem să facem constant aceste ateliere, pentru că credem într-un muzeu
în care oamenii să atingă, să înveţe, prin a participa, prin a experimenta, mai
mult decât într-un muzeu în care lucrurile stau după sticlă şi sunt de
neatins.

Cum sunt primite aceste ateliere? Emil Kindlein: Copiii, de exemplu, redescoperă ceva foarte
simplu, redescoperă manualitatea, descoperă că viaţa are mai mult decât un
mouse şi tastatură, şi un ecran. Este foarte interesant chiar că unii dintre
copii care văd lucrurile făcute de colegii lor, vin repede să facă şi ei
aceleaşi obiecte şi nu au putut să le facă, pentru că, spre deosebire de
colegii lor care participaseră la ateliere de un an, nu-şi dezvoltaseră această
abilitate. Cred că şi noi în România intrăm într-un trend internaţional, acela
al DIY-ului, adică do it yourself, în care vrem să ne facem cu mâna noastră
obiecte, amintiri, fel şi fel de mici lucrări de artă sau doar pentru a
dezvolta un meşteşug.

Ambulanţa culturală ne
atenţionează să alegem proiectele culturale valoroase şi să ne bucurăm de
calitate.