Jucăriile au un muzeu şi o expoziţie
Astăzi spunem povestea unor jucării de toate vârstele, care au fost adunate cu grijă de oameni ce au înţeles că emoţia pe care o poartă nu trebuie risipită.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 07.05.2017, 11:38
Astăzi spunem povestea unor jucării de toate vârstele, care au fost adunate cu grijă de oameni ce au înţeles că emoţia pe care o poartă nu trebuie risipită. Un organizator – Asociaţia Muzeul Jucăriilor, o gazdă – Muzeul Casa Mureşenilor Braşov, o expoziţie – Muzeul jucăriilor. Dumitru Cristian, inginer, cunoscut pentru iniţiativa cu numele Muzeul Jucăriilor, ne spune de unde i-a venit ideea colectării de jucării pentru ca mai apoi să le organizeze într-un muzeu: „Ideea a plecat practic de la colecţia mea. Eu, aşa ca orice copil al anilor 60-70 a trebuit să am grijă de jucării, pentru că ştiam că, dacă le stricam, altele nu primeam. Le-am păstrat pe ale mele, le-am păstrat şi pe cele ale fraţilor mei şi, încet încet, deja prin anii 80 aveam o mică colecţie, bineînţeles cu jucării care se găseau în comerţ, în librării. Cine a trăit în acele vremuri îşi aminteşte că era o limită în a-ţi procura jucării. În cel mai buncaz o jucărie japoneză îţi era adusă de vreun cunoscut care era şofer pe tir sau de aşa-zişii vaporeni, cum li se spunea celor care plecau cu vaporul, dar şi celor care lucrau în străinătate. Şi aşa, colecţia a crescut şi acum vreo 20 de ani mi-am dat seama că e destul de bogată şi că aş putea să fac ceva mai serios cu ea. Numai că am constatat cu regret că era o colecţie doar de jucării de băiat, avione, trenuleţe, bărci, maşinuţe şi nu aveam nicio păpuşă, niciun personaj specific copilăriei fetelor şi atunci am început să compensez. De vreo 20 de ani tot completez colecţia.”
Dumitru Cristian şi-a dorit ca această colecţie să reprezinte o parte din copilăria românescă: „Asta a fost şi ideea mea, să strâng jucării cu care s-au jucat copiii din România. E simplu acuma, cu atâtea posibilităţi, internet, poţi să-ţi faci un muzeu al jucăriilor în câteva luni de căutare pe internet, dar am ţinut morţiş să le adun din târguri, din pieţe, de la bătrâni şi să fie cam 95% din România sau jucării care au copilărit în România. Colecţia noastră nu e o colecţie valoroasă, estimabilă la mii de euro, cât este o colecţie personală, mai mult sentimentală, gândită să reprezinte o parte a copilăriei româneşti. Sunt adunate aproximativ 14 mii de jucării, deja le-am pierdut şirul, maşinuţe, trenuleţe, păpuşi, jocuri, jucării pentru nou-născuţi, zornăitoare, jucării de cauciuc, jocuri şcolare, avem şi o mică colecţie de penare, adică vreo câteva zeci şi câteva sute de ascuţitori. Şi cu toate acestea încercăm să formăm un tot care să reprezinte copilăria românescă. Cu cărţi, cu caiete, oracole ale fetelor de la 1900 până pe la 1980. Globuri pământeşti, multe accesorii folosite în procesul de învăţământ din România.”
Iar colecţia strânsă beneficiază şi de recunoaştere, astfel încât cu ocazia Zilei copilului sau în preajma Crăciunului, asociaţia Muzeul jucăriilor este invitată să organizeze câte o expoziţie de profil. Şi văzând succesul pe care îl au expoziţiile, diverse muzee au început să găzduiască expoziţii de jucării şi în restul timpului, aşa cum se întâmplă şi în prezent, când Expoziţia Muzeul jucăriilor a ajuns la Braşov. Vine cu detalii Dumitru Cristian: „Din când în când selectăm câteva sute de piese cu care mergem la un muzeu sau răspundem invitaţiei vreunei instituţii din ţară şi realizăm o frumoasă expoziţie. O selecţie din colecţie, piese foarte reprezentative, cam 30% din acestă colecţie este pentru prima dată expusă, sunt piese pe care le-am restaurat, care am vrut să reprezinte cât mai bine colecţia noastră şi avem o frumoasă colaborare cu Muzeul Casa Mureşenilor din Braşov, chiar din Piaţa sfatului, şi expoziţia am deschis-o pe 6 aprilie, va fi deschisă până la 26 mai, după care va pleca spre Arad, la mai puţin cunoscutul Muzeu preparandi din Arad, pe care sperăm să îl aducem în atenţia publicului. Şi sper ca şi acolo să avem acelaşi succes pe care îl avem la Braşov în momentul de faţă.”
L-am întrebat pe Dumitru Cristian cui îi este adresată această colecţie: „Toţi cei care ne-au invitat până acum s-au gândit că această expoziţie se adresează mai ales copiilor şi aşa şi este, numai că spre încântarea noastră, vedem copii însoţiţi de mămici, de tătici, de bunici, care la rândul lor îşi regăsesc în colecţia noastră o parte din copilărie. Este chiar interesant să stai câteva ore într-o astfel de expoziţie să vezi cum comentează părinţii. Copiii poate nu au avut acea jucărie de acum 30-40 de ani sau unii spun că au văzut-o la bunica, pe lada studioului sau că e uitată în casa de la ţară. E interesantă chiar şi reacţia adulţilor şi asta ne-a liniştit în demersul nostru, pentru că la început prezentam colecţia noastră de jucării de acum 30-40 de ani unor copii ce aveau deja tabletă la 4 ani şi nu puteam concura cu tehnologia modernă.”
Dar, după cum ne-a spus interlocutorul nostru, chiar şi copiii cu tablete se bucură de această colecţie: „Se bucură, este o ieşire din lumea lor de zi cu zi şi poate e o ieşire bună. Cam toate generaţiile cred că totul s-a inventat când s-au născut ei. Aşa e şi cu copiii din ziua de azi, nu-şi imaginează că existau jucării complexe şi pe vremea bunicilor.”
Iar interlocutorul nostru le mulţumeşte tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei colecţii, donându-şi jucăriile la un moment dat şi astfel prelungindu-le viaţa
