Decoruri de demult, recreate de doi jurişti
După o activitate de jurişti timp de 20 de ani, Dana şi Vlad Budăi, din Neamţ, şi-au ascultat inima şi au decis că vor o altfel de viaţă.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 21.05.2017, 12:58
Obiecte decorative pentru casă, lăzi de zestre, cutii de bijuterii, oglinzi tradiţionale, etajere şi câte şi mai câte obiecte îngrijite cu migală au devenit orizontul activităţii pentru doi foşti jurişti. După o activitate de jurişti timp de 20 de ani, Dana şi Vlad Budăi, din Neamţ, şi-au ascultat inima şi au decis că vor o altfel de viaţă.
Cum a început schimbarea, ne-a spus Vlad Budăi „Povestea noastră nu este una originală, există un fenomen acum, un trend, cu toţii redescoperim tradiţia, cu toţii avem tendinţa să revenim la origini, să ne căutăm originile. Ideea ne-a venit în momentul în care soţia mea a moştenit o casă de la bunicii ei, casa fiind situată în zona Tarcăului. În judeţul Neamţ, o casă veche, o casă bătrânească datând de pe la 1890. În momentul în care ne-am hotărat să ne îngrijim de această casă şi să o amenajam, am descoperit în podul casei, în magaziile casei, în beciul casei, multe obiecte vechi, piese de mobilier, obiecte de uz casnic, unelte agricole, tot ceea ce ţineau bunicii în locuinţele lor. În acel moment am spus că e bine să nu renunţăm la ele, să le recondiţionăm, să le păstrăm şi aşa să păstrăm vie memoria bunicilor soţiei mele.”
Vlad Mihai Budăi ne-a povestit cum s-au specializat în activitatea de restaurare a obiectelor populare vechi, învăţând din experienţa oamenilor locului, a ţăranilor din zonă: „Întâi am stat şi am discutat cu vecinii bunicilor noştri, unii dintre ei nepoţi, fini etc, la rândul lor ţărani care s-au ocupat aici cu exploatarea forestieră, cu albinăritul, cu vinăritul, cu ativităţi uzuale, împletitul, cusutul. Şi toţi au fost de acord să ne împărtăşească din experienţa lor. Iniţial a început ca un hobby, ne-am zis hai să recondiţionăm lemnul recuperat din dezafectarea unor magazii, lemn foarte vechi şi ne-am zis să facem ceva cu mâinile noastre, să vedem dacă reuşim. Aşa că întâi ca un hobby, ca o activitate foarte plăcută, de recreere, am încercat să facem nişte poliţe de depozitare a unor cărţi mai vechi pe care le-am găsit în podul casei bunicilor soţiei mele. Am reconstituit şi un stup vechi, bunicii având şi stupină. Am reuşit să salvăm un stup care era putred, lemnul era deja foarte degradat. Încercăm să împletim plăcutul cu utilul şi de aici a fost un pas foarte mic de la un hobby până la a pune bazele unei mici afaceri, prin care încercăm noi să le arătăm celor din jur , membrilor comunităţii în care ne-am stabilit, că este bine să păstrăm tradiţia să reînviem tradiţia, să o transmitem mai departe, să o facem cunoscută tinerilor şi tuturor celor care ne urmează.”
L-am întrebat pe Vlad Budăi ce obiecte au recondiţionat:”Am reuşit întâi să salvăm de la pieire mai multe lăzi de zestre, lăzi în care îşi depozitau grânele, făina, am reuşit să recondiţionăm un gherghef, un război de ţesut cu care îşi ţeseau şervetele, ştergarele, ţolicele pe care le puneau pe perete şi pe pardoseaua de lut sau de lemn. Am reuşit să recondiţionăm galerii, şervetele pe care le puneau la geam, arătându-le bătranilor din zonă, au reuşit să ţeasă altele noi cu modelele vechi pe care ei le foloseau la momentul respectiv.”
După ce au reconstituit atmosfera din casa bunicilor, soţii Budăi au început o călătorie fascinantă în universul artizanatului. Iar aici, dragostea pentru frumos a fost dublată de dorinţa de a nu risipi lemnul şi implicit de a proteja pădurea. Vine cu detalii Vlad Budăi: „Tot hotărâtor în activitatea asta pe care ne-am hotărat noi să o desfăşurăm a fost şi faptul că am observat că în zonă nu mai există un cult al lemnului, nu mai există o educaţie pentru protejarea mediului şi, în primul rând, pentru protejarea pădurilor. Bazinul Tarcăului este foarte cunoscut în judeţul Neamţ. Iar localitatea este una dintre cele mai întinse din România şi am constatat cu surprindere, cu tristeţe, că există multă risipă. Se tot spune de aurul verde, că este aurul verde al ţării şi că trebuie să-l conservăm, să păstrăm pădurea intactă şi că mult din acest lemn ia calea străinătăţii. De aceea am mers pe la gatere, pe la cetăţeni, pe la exploatările forestiere şi i-am rugat să ne păstreze lemnul pe care nu îl mai folosesc ei pentru a-l putea folosi noi, pentru a-i da viaţă şi pentru a crea obiectele astea pe care le facem noi şi care au şi utilitate şi scop decorativ.”
Şi pentru că, aşa cum şi spun, soţii Budăi consideră că odată cu renovarea casei bunicilor au descoperit o comoară: lemnul vechi, de construcţie sau de mobilier, sfoară, pânză de sac şi alte lucruri uitate, s-au hotărât să pornească o afacere. Un fel de fabrică „de vechituri”, învăluite în mister, aşa cum îşi promovează şi obiectele realizate.
Iar valoarea iniţiativei lor a fost şi recunoscută, ne-a spus Vlad Budăi, povestindu-ne despre cel mai recent proiect: „În prezent desfăşurăm un proiect de parteneriat cu Centrul cultural şi turistic Golia, din Iaşi. Acolo am iniţiat, cu directoarea centrului, proiectul de reconstituire a atmosferei de legendă a iatacului domniţei, acolo erau exilate tinerele domniţe infidele şi îşi petreceau aici restul vieţii pentru actele de infidelitate. Noi ne-am hotărât, cu obiectele pe care le avem să mobilăm acel iatac, iar alte piese de mobilier să le reconstituim, păstrând cumva specificul mănăstiresc şi atmosfera perioadei respective.”
O iniţiativă cu parfum de epocă, dătătoare de linişte.
