Muzeul Memoriei

Muzeul Memoriei, un muzeu online, care începe să apară şi în diverse spaţii muzeale, cu o pleiadă de exponate interactive, ce invită la explorarea istoriei.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 30.10.2018, 13:08

Cărţi poştale, cu mesajele din
vremuri demult uitate, către destinatari, azi poate necunoscuţi, ordonanţe
guvernamentale prin care sunt dezminţite ştiri false, alarmiste sau prin care
răniţii din spitalele din Bucureşti, să zicem, sunt declaraţi prizonieri, în
timpul războiului, fotografii de familie sau o istorie ce urmăreşte moment de
moment desfăşurarea evenimentelor, pornind din 1916. Impresii culese, multe
prin viu grai. Acesta a fost demersul celor din echipa Muzeului Memoriei. Un muzeu
online, care începe să apară şi în diverse spaţii muzeale, cu o pleiadă de
exponate interactive, ce invită la explorarea istoriei.

Smaranda Pasnicu, cofondatoare a
asociaţiei PunctArt şi manager de proiect în echipa Muzeului Memoriei: Muzeul Memoriei este o iniţiativă a asociaţiei Punctart, care a
început anul trecut, din dorinţa de a creea un loc al amintirilor, un loc în
care fiecare dintre noi poate să contribuie cu acele elemente pe care nu vrea
să le mai uite, cu fotografii, cu documente, cu orice amintire şi să le facem
cunoscute unui număr cât mai mare de persoane. Am construit o platformă online,
unde fiecare poate să îşi încarce câte o amintire, în speranţa de a construi
încet, încet, împreună acest Muzeu al memoriei. Pentru că vorbim de un trecut
foarte lung, ne-am hotărât să ne axăm în primă etapă, adică un an şi jumătate
pe o anume perioadă istorică, începutul secolului trecut, cu accent pe Primul
Război Mondial şi am făcut o cercetare, alături de o echipă foarte mare, de
istorici, cercetători de imagine, de sunet, antropologi, psihologi, filosofi,
să vedem ce există în arhive. În arhivele colecţionarilor, în arhivele muzeelor
şi în arhivele celor de lângă noi, să aducem frânturi din aceste amintiri şi să
le facem disponibile, întâi online şi, începând din luna octombrie, într-o
primă expoziţie, o expoziţie multimedia, pe care noi deja am lansat-o în
Bucureşti, acum suntem în Constanţa şi urmează să mai mergem anul acesta în
Iaşi şi anul viitor în Ploieşti şi Suceava.

Muzeul memoriei îşi propune o abordare
subiectivă, punând la dispoziţia celor interesaţi arhive și mărturii,
ascultând gândurile celor cu o
îndelungată experienţă de viaţă și dându-le o voce. Ne-a spus mai multe Smaranda
Pasnicu, manager de proiect în echipa Muzeului Memoriei: Anul trecut am creat
primul nostru mecanism pentru ca să ajungem la public, respectiv telefonul
amintirilor. Un telefon, pe care mulţi dintre noi l-am avut acasă, noi îi zicem
telefonul bunicilor, acel telefon cu disc, pe care îl găseam la ei acasă, care
are două funcţii: una de a asculta diverse mărturii, interviuri realizate cu
persoane în vârstă sau mesaje din ziare pe care noi le-am găsit în cercetările
noastre sau din mărturii. Şi a doua posibilitate, de a-ţi înregistra tu un
mesaj pe care să-l primeşti anul viitor. Acest telefon, cu care poate unii dintre
voi s-au întâlnit deja la diferite evenimente, este în expoziţia noastră, în
mai multe exemplare şi este parte din Muzeul Memoriei. În expoziţie, efectiv, o
să regăsiţi mai multe instalaţii multimedia, în care părţi din cercetarea
noastră se regăsesc într-o formă în care ducem linia imaginarului un pic mai
departe.

Am mai aflat de la Smaranda
Pasnicu că, prin noile tehnologii, Punctart încearcă să îi apropie pe tineri de
artă şi cultură, dar şi să îi atragă, nu numai pe cei tineri, să caute singuri,
în istoria personală acele frânturi de amintiri pe care tindem să le uităm: Iar ce încercăm noi în expoziţie, mai mult decât a vă prezenta bucăţi
din ceea ce am găsit, în instalaţii multimedia, dar nu vreau să spun cum arată
ca să nu vă stric surpriza, este să vă facem pe dvs. să căutaţi, să vă
emoţionăm şi să vă duceţi să redeschideţi acele sertare ale amintirii, în care
se regăsesc fotografiile vechi, de familie sau obiecte despre care nu mai ştim
ce e cu ele, dar pe care nu putem să le aruncăm pentru că ele fac parte din
istoria fiecăruia dintre noi.

În plus, oricine poate contribui
la lărgirea colecţiei muzeale, încărcând pe site o amintire: Ni se pare că orice trebuie preţuit, că trebuie să începem să nu mai
uităm, aşa că cine îşi doreşte să pună mici piese în acest puzzle, pe care vrem
să-l construim, este bine venit să ne contacteze.

Am întrebat-o pe Smaranda
Pasnicu cum primesc copiii exponatele muzeului: Până acum am avut
parte de experienţe minunate. Mereu suntem surprinşi de disponibilitatea
tuturor de a primi acest proiect. Chiar dacă sunt copii foarte mici, care
privesc telefonul amintirilor ca pe un obiect de muzeu, însă venind cu
părinţii, împreună descoperă un obiect care a făcut parte din trecutul lor.
Intrarea este gratuită la evenimentele noastre, sperăm să bucurăm cât mai multă
lume, sperăm să emoţionăm cât mai multă lume, şi încet, încet, să construim
acest Muzeu al Memoriei, cu lucrurile care sunt pentru fiecare dintre noi
importante, chiar dacă par neinteresante la un moment dat pentru noi, ne dăm
seama că totul face parte din istoria noastră, aceşti eroi necunoscuţi de care
vorbim sunt de fapt bunicii şi străbunicii noştri care au trecut prin perioade
foarte dificile şi pe care tindem să-i uităm.

Aşadar, dacă doriţi să exploraţi istoria prin
istorii…, accesaţi, pentru început site-ul Muzeului Memoriei.