Artă la metru pătrat

A fost odată un pod peste râul Olăneşti, iar podul a fost mărginit mai apoi cu panouri de plexiglas.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 20.04.2021, 14:03

A fost odată un pod peste râul Olăneşti,
iar podul a fost mărginit mai apoi cu panouri de plexiglas. Dar pentru că
lumina se reflecta în panouri şi crea iluzii optice, astfel încât erau multe
accidente în zonă, şi chiar şi porumbeii erau derutaţi lovindu-se adesea de ele,
edilii locali au avut o idee salvatoare: pictarea lor. Şi astfel a apărut o
realizare demnă de Cartea Recordurilor: Adrian Ionuţ Luță a pictat construcții
vechi din Râmnicu Vâlcea și a încercat să ilustreze viața rurală și urbană a
oamenilor de pe vremuri, pe cele 58 de panouri ce mărginesc drumul de lângă
faleza municipiului.

Adrian ionuţ Luţă, profesor de educaţie
plastică, la Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea, ne-a povestit cum a apărut
proiectul:

Primăria mi-a propus să realizez o pictură
ca să înfrumuseţez zona, ca să aibă şi un aspect practic, adică să reducă
accidentele din zonă, porumbeii să nu se mai izbească de acele panouri şi să
promovăm cumva şi istoria oraşului nostru. Eu m-am gândit să creez pagini vechi
din istoria Vâlcei, adică să reprezint toate monumentele din Râmnicu Vâlcea,
care au existat şi care încă mai există, pe fiecare panou în parte. Sunt 58 de
panouri cu totul, întinse pe o suprafaţă de aproape 300 de metri pătraţi,
fiecare panou are 2 metri înălţime şi 4 metri lungime. Este singura pictură pe
plexiglas din lume, pictură în ulei. Adică nu s-a mai făcut până acum niciodată
pictură pe panouri de plexiglas, pentru că nimeni nu risca, pot să exfolieze,
să se degradeze foarte repede, numai că eu am folosit nişte culori care au
foarte mare durabilitate în timp, adică peste 50 de ani.

Garanţia fiind convingătoare, Adrian Ionuţ
Luţă a ales clădiri istorice, monumente felurite, unele care nu se mai regăsesc
în oraş, ca teme pentru picturile sale:

Să ştiţi că mai este un pic ca să
fie omologat, trebuia să fie omologat de acum un an şi jumătate, dar nu s-a
putut din cauza pandemiei. Sunt monumente din Râmnicu Vâlcea, cum ar fi Casa
Anton Pann (n.r. monument de
arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea ,Casa
Memorială Anton Pann este un muzeu județean din Râmnicu Vâlcea, care
adăpostește expoziția memorială Anton Pann, scriitor n. 1794, Sliven, Bulgaria
– d. 1854, București), statuia lui Mircea cel Bătrân din scuar, un teatru
foarte vechi (n.r. care nu mai există), poşta veche, clădirea primăriei,
statuia lui Alexandru Lahovari. Eu fiind profesor la Palatul copiilor aveam
program până la ora 12.00 şi de atunci până la 10-11 PM, stăteam să pictez
acele panouri. Pictam chiar şi pe ger, la minus 10 grade (n.r. Celsius) eram
acolo, aveam mânuşi, eram gros îmbrăcat şi pictam. Dar pictam din plăcere. M-au
ajutat şi elevii mei de la Palatul copiilor. Eu trebuia să respect o dată
limită a proiectului. Eu am respectat acest termen, deşi vremea îmi era
nefavorabilă, eu am încercat cu toate puterile mele să mă încadrez în termen.

Vâlcenii care trec pe Podul Carol sunt
mulțumiți de modul în care s-a schimbat aspectul zonei și spun că idee este una
excelentă, lucru confirmat şi de artist, însuşi:

Marea majoritate a
vâlcenilor sunt foarte mulţumiţi de panouri, sunt unice în toată lumea. Eu am
încercat să fac un muzeu în aer liber, acestor panouri le-am inserat mesaje,
fiecare panou are o denumire, atunci când am pictat monumentul, l-am şi
denumit, menţionând şi locul unde se afla sau unde se află. Aceste panouri au
şi culori fosforescente integrate în ele, astfel ca pe timp de noapte să devină
mai evidente şi să lumineze un pic zona. Pot să vă spun că mi-a plăcut foarte
mult să fac acest proiect, am pus foarte mult suflet şi iubesc foarte mult ceea
ce fac. Eu am încercat să fac un fel de simbioză între arta stradală şi pictura
de chevalet. În arta stradală se lucrează cu Grafitti, în pictura de chevalet
se lucrează în culori în ulei. Eu, practic, am combinat culorile în ulei cu
arta stradală şi am reuşit cumva să fac un muzeu în aer liber, cu temă
educativă.

Iar Adrian Ionuţ Luţă ne-a mai spus că
trece zilnic pe podul din centrul oraşului pentru a vedea picturile şi a repara
eventualele stricăciuni survenite, mai existând cazuri în care picturile sunt
zgâriate sau parţial acoperite cu Grafitti. Până la certificarea recordului nu
putem decât să-l felicităm pe acest entuziast artist plastic.