Tradiţia crucilor pictate cu epitaf continuă la Săpânţa

Deşi moartea e întâmpinată cu tristeţe în cultura noastră, în judeţul Maramureş, la Săpânţa, din 1935 a început tradiţia a ceea ce avea să devină Cimitirul Vesel.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 07.02.2023, 15:49

Deşi moartea e
întâmpinată cu tristeţe în cultura noastră, în judeţul Maramureş, la Săpânţa,
din 1935 a început tradiţia a ceea ce avea să devină Cimitirul Vesel. Anul 1935 este cel al primului epitaf, iar din anii
1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu peste 800 astfel de cruci,
sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și
o atracție turistică. Vizitatorul ajuns aici poate observa că unele cruci sunt
pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui
îngropat, iar pe cealaltă – o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de
ortografie și variante arhaice de scriere.

Astăzi ne aflăm la a treia generaţie de creatori
populari ce îşi leagă numele de tradiţia crucilor de aici. Ne-a spus povestea
acestei îndeletniciri Ana-Maria Stan, fiica lui Dumitru Pop-Tincu, ucenicul lui
Stan Ioan Pătraș, primul creator al acestor cruci şi soţia celui care continuă
astăzi tradiţia, nepot al iniţiatorul acestei opere deschise, purtător al
aceluiaşi nume: Stan Ioan Pătraș, cel de astăzi.

Tata a fost ucenicul lui Stan Pătraş de la
vârsta de 9 ani. Pe urmă și-a continuat
studiile, a plecat la Timișoara și s-a reîntors după moartea lui Stan Pătraș în
anul 1977 și de atunci a continuat până când din păcate s-a stins și el la 67
de ani. Tata a fost numit ca și ucenic
al lui Stan Pătraș și să ducă bineînțeles tradiția mai departe. Îi plăcea
foarte mult și satul, fiind din Săpânța, muncind și fiind elevul lui Stan
Pătraş, probabil i-a intrat așa la inimă acest meșteșug și l-a continuat. Stan
Pătraş, cu crucile, practic ne-a ajutat pe noi, localnicii, să trecem mai ușor
peste moarte și peste acest fenomen, că până la urmă face parte din viața
noastră. Pentru noi este ceva normal. Eu
sunt tânără, așa l-am găsit, așa l-am văzut și așa a rămas până în ziua de
astăzi pentru noi, ca și localnici, este ceva normal.

S-a lansat chiar ipoteza că Stan Ioan Pătraș
(1908-1977) s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care se consideră că
socoteau moartea ca un eveniment vesel. Oricum, cu conştiinţa trecerii prin
timp, creatorii şi-au pregătit toţi ucenici.

Ana-Maria Stan: Tata, ca și Stan Pătraș, a avut 2 fete. Stan Pătraş a avut 2 fete,
tata la fel, la rândul lui, și pe parcursul anilor a pregătit mai mulți elevi.
Eu m-am căsătorit în anul 2011 și soțul a lucrat cu tata. Bine, nu
dintotdeauna. După ce ne-am căsătorit îl ajuta la diverse lucruri aici, în
atelier și așa s-a învățat și el. El are băiat, dar dacă va fi cineva care va
dori și îi va plăcea acest meșteșug, îl
va învăţa.

Am întrebat-o pe Ana-Maria Stan dacă există un
epitaf favorit al vizitatorilor: Cel mai căutat și cel mai râvnit
epitaf din Cimitirul vesel este cel al soacrei pe care l-a făcut tata și spune
așa: Sub această cruce grea/ zace
biata soacră-mea/ trei zile de mai trăia / zăceam eu și citea ea/ Voi care treceți pe aici/, încercați să n-o treziți/ că
acasă dacă vine/ iarăși cu gura pe mine/ da’ așa e omul purta/ că înapoi n-a
înturna/ voi care citiți aici/ soacră bună vă găsiți/ cu ea bine să trăiți!

Crucile din Cimitirul Vesel reprezintă valori care
pot fi puse alături de oricare din marile creaţii şi capodopere, o mărturie a
unui neam dăruit cu mult har, a unui neam cu adevărată vocaţie de creator. În
realizarea crucilor creatorii s-au inspirat din viaţa de zi cu zi a oamenilor,
din trăirile şi experienţele lor. Ele reflectă practic întreaga viaţă a celor
plecaţi la cele sfinte. Crucea e oglinda răposatului, toată viaţa lui e pe acea
lucrare. Crucile care au făcut celebru satul Săpânţa sunt unice atât prin
culoarea albastră în care sunt vopsite, cât mai ales pentru epitafurile, în
majoritate hazlii, care descriu viaţa defunctului. Toate sunt scrise folosind
limbajul specific zonei. Dumitru Pop Tincu spunea că deşi în viaţa de zi cu zi
nu a mai folosit acelaşi limbaj, el este păstrat cu stricteţe pe cruci, aşa cum
a început iniţiatorul său.

Ana-Maria
Stan, fiica lui Dumitru Pop Tincu, ne-a povestit despre cum se fac crucile şi
ne-a invitat în atelierul în care lucrează soţul său: Ne găsiți aici, la
Săpânța, la Casa Memorială Ioan Stan Pătraș, unde puteți să vizitați și să
vedeți cu ce s-a ocupat Stan Pătraș pe parcursul vieții. De
asemenea, tata care la rândul lui a lăsat câteva tablouri și bineînțeles
atelierul în care se lucrează și acum. Puteți să vedeți pe viu cum se lucrează
și se prelucrează o cruce. La noi sunt
mai multe etape, de la tăierea lemnului care se pregătește și ajunge o fâșie, o
bucată de lemn, pentru prelucrare se usucă circa 7 ani și pe urmă cam 3-4
săptămâni de la comandă. Aici nu se pune crucea chiar atunci când moare cineva.
Cam după un an familia vine și dă comanda. După ce a venit familia, s-a dat
comanda, în funcție de cum sunt comenzile, undeva la 3-4 săptămâni ar dura.

Cimitirul Vesel din Săpânţa, unul din locurile
cele mai cunoscute în toată lumea care vorbesc despre tradiţia şi cultura
românească, atrage an de an mii de turişti.