Elie Wiesel şi memoria Holocaustului
Moştenirea lui Wiesel este aceea a spiritului civic şi a idealurilor dintotdeauna ale omenirii de toleranţă şi respect pentru diversitate.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 11.07.2016, 12:03
Elie Wiesel s-a născut pe 30 septembrie 1928 la Sighetu Marmaţiei şi a murit pe 2 iulie 2016 la New York. A fost unul dintre cei mai cunoscuţi activişti pentru memoria Holocaustului în care şi-au pierdut viaţa aproximativ 6 milioane de evrei europeni, 400.000 dintre ei în România sau în teritorii administrate de România între 1941 şi 1944. În mai 1944, la 15 ani, autorităţile maghiare din Transilvania de Nord, teritoriu românesc anexat de Ungaria prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, a fost deportat la Auschwitz împreună cu cei doi părinţi şi cele trei surori. Din lagăr, în aprilie 1944, au mai scăpat el şi cele două surori mai mari. Volumul său de memorii intitulat ”Noaptea”, tradus în 30 de limbi, este despre amintirile sale din lagărele de concentrare naziste. Cel mai important premiu a fost Premiul Nobel pentru pace din 1986 care a încununat activismul său de câteva decenii împotriva politicilor şi regimurilor genocidale din lume.
Elie Wiesel a vorbit lumii despre suferinţele sale şi ale poporului evreu din timpul celui de-al doilea răzoi mondial pentru ca ele să nu se mai repete. La dispariţia sa, moştenirea lui Wiesel este aceea a spiritului civic şi a idealurilor dintotdeauna ale omenirii de toleranţă şi respect pentru diversitate. Alexandru Florian, directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului care poartă numele dispărutului, s-a referit la moartea lui Elie Wiesel ca la o mare pierdere pentru umanitate: ”Cred că este o mare pierdere pentru omenire. Şi dacă în 1986, când a obţinut Premiul Nobel pentru Pace, a fost denumit mesager pentru omenire”, astăzi nu cred că este exagerat să spunem că este o pierdere pentru omenire că Elie Wiesel a încetat din viaţă. El şi-a dedicat, practic, întreaga viaţă de după Holocaust unui militantism pentru memoria Holocaustului şi pentru ca oamenii, indiferent de unde se află pe această planetă, să beneficieze de drepturi şi libertăţi. A dus o luptă echilibrată, consecventă şi asiduă pentru memoria Holocaustului pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă că ceea ce s-a întâmplat cu evreii în al doilea război mondial a fost o tragedie criminală care nu trebuie să se mai repete. În acelaşi timp, s-a implicat în condamnarea marilor genocide ale secolului al XX-lea cum ar fi cel din Rwanda. Pentru militanţii pentru drepturile omului, pentru societate, pentru fiecare dintre noi, moartea lui Wiesel este o mare pierdere.”
L-am întrebat pe Alexandru Florian în ce constau forţa simbolică a lui Wiesel şi a moştenirii sale? ”Pentru orice om normal, care înainte de orice este raţional, Elie Wiesel a reprezentat ceva. Pentru cei care gândesc sau participă la acţiuni de exterminare sau de crime împotriva umanităţii cred că viaţa lui Elie Wiesel nu poate să fie decât o barieră, o frână în calea intenţiilor lor criminale. Asemenea personaje, pe care nu le pot numi oameni, Elie Wiesel nu a existat, nu vor ca prea mulţi Elie Wiesel să existe. Aş putea aminti de cazuri din România când Elie Wiesel a fost acuzat că nu ar fi supravieţuitor al Holocaustului şi o serie întreagă de mituri cu substrat negaţionist numai pentru a-l minimaliza şi a-i descalifica acţiunile pe care le promova.”
Toată lumea care a trecut prin suferinţe, toţi oamenii care iubesc toleranţa şi buna înţelegere îşi doresc ca umanitatea să înveţe din lecţiile istoriei. L-am întrebat pe Alexandru Florian dacă tot ce a însemnat Holocaust se mai poate repeta. ”Aşa cum în politică nu e bine să spui niciodată”, sau să spui că ceva ar fi imposibil, nu pot să spun că se mai poate repeta sau nu, nu m-aş pronunţa în mod categoric. Cred însă că este foarte greu să se mai întâmple o distrugere a unui grup de populaţii din cauza politicilor de genul celei din cel de-al doilea război mondial, la anvergura respectivă, astăzi, în secolul al XXI-lea. Cred că activitatea publică, civică, a lui Elie Wiesel a jucat un rol în acest sens, împreună cu acei câţiva politicieni pe care i-a avut Europa şi lumea după cel de-al doilea război mondial, care au dat dovadă de maximă raţiune, de umanitate şi de reţinere, chiar atunci când se conturau unele conflicte. Cred că dezastre precum cel din al doilea război mondial nu sunt imposibile, dar sunt şanse mici să se producă. Nu trebuie să uităm că avem peste 70 de ani de pace pe continentul european, chiar dacă în unele ţări au fost conflicte sau războaie civile.”
Cum l-a perceput Alexandru Florian pe Elie Wiesel în întâlnirea personală pe care a avut-o în 2004? ”L-am întâlnit cu prilejul întrunirii Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România în 2003-2004, el a fost preşedintele Comisiei, eu am fost membru în acea Comisie. I-am ascultat discursurile pe care le-a ţinut la Bucureşti cu prilejul încheierii activităţii Comisiei şi preluării raportului de către preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu. Am avut privilegiul, cu acea ocazie, să am şi un scurt dialog personal cu Elie Wiesel. Abia acum, când nu mai este, îmi dau seama că m-au impresionat profund echilibrul, căldura, umanitatea pe care le emana. Şi, în acelaşi timp, mă impresiona şi determinarea cu care acţiona pentru ca memoria Holocaustului să se consolideze şi pentru ca politicieni criminali precum cei din timpul celui de-al doilea război mondial să nu mai ajungă să deţină frâiele puterii în vreun stat din lume.”
Lumea este mai săracă fără Elie Wiesel, dar ea speră ca, în viitor, să nu mai repete greşelile trecutului. Elie Wiesel a plecat într-o lume mai bună însă fără să lase însă vreo garanţie că nu va mai fi nevoie de experienţe ca a sa.
