Trecerea sovieticilor prin România

România a intrat în cel de-al doilea război mondial în iunie 1941, alături de Germania, pentru a recupera teritoriile anexate de URSS cu un an înainte.

Steliu Lambru, 14.03.2022, 16:58

România
a intrat în cel de-al doilea război mondial în iunie 1941, alături de Germania,
pentru a recupera teritoriile anexate de URSS cu un an înainte. După mai mult
de 3 ani de lupte, pe 23 august 1944, România ieșea din alianța cu Germania și
se alătura coaliției Națiunilor Unite. Contactul imediat cu armata sovietică a
fost însă brutal și a lăsat puternice emoții asupra societății românești. Începând
de la micile șicane și până la omucideri, sovieticii s-au dedat la toate
infracțiunile: furturi, distrugeri, răpiri, violuri și asasinate. Numeroase
mărturii orale și documente scrise atestă violențele comise de ei începând cu
jumătatea anilor 1940. Iar Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română
deține multe mărturii despre abuzurile săvârșite atunci de ocupantul sovietic.

În 1944, scriitorul
Dan Lucinescu era tânăr ofițer și în 2000 își aducea aminte de cum a fost
batjocorit de un subofițer sovietic în centrul Bucureștiului.

La un moment dat m-am întâlnit
cu un rus care mi-a pus pistolul în piept. După ce i-am spus că nu înțelegeam
ce voia, am dedus după gesturile lui că îmi reproșa că nu îl salutasem. I-am
spus că eram elev-ofițer și el era subofițer, deci el trebuia să mă salute pe
mine. Mi-a spus să trec înapoi, sub amenințarea armei, și în pas de defilare
să-l salut. Mi-am spus că trebuie să-l las pe nebun în pace, m-am dat trei pași
în spate și l-am salutat. Îi era așa de simplu să descarce pistolul ăla în mine.

Șicana
la care a fost supus Lucinescu era însă o nimica toată față de ce a văzut cu
ochii săi la câteva zile după aceea, tot în centrul Bucureștiului.

Trecea o fată pe stradă, era
elevă de liceu, cam adolescentă. În jur, erau camioane de ruși. Și la un moment
dat am văzut cum o smul și o trag în mijlocul lor, cu servieta ei de școală cu
tot, și ea a început să țipe ca din gură de șarpe. Au plecat cu ea, eu am rămas
pe loc, bineînțeles că nimeni n-a intervenit. Erau înarmați până în dinți.

Colonelul
Gheorghe Lăcătușu a luptat în armata română alături de sovietici împotriva
germanilor. În 2002 își aducea aminte de cum se purtau sovieticii cu tot ce le
cădea în mână.

Sovieticii
dispuneau de tot, trenuri, mijloace de transport confiscate de la populaţie,
confiscate de la armata germană, confiscate de la noi, armata română. Dacă nu
aveai aşa-zisele aprobări, până şi caii dacă nu erau cu serie pe copită, până
şi ăștia ne erau luaţi de ruşi. Ni se spunea că erau luaţi de la nemţi. Era
pradă de război şi noi n-aveam dreptul la ea.

Colonelul de
jandarmi Ion Banu povestea în 1995 cum un militar sovietic i-a luat ceasul, pe
o stradă în aproierea sediului de azi al Radio România. Tot acolo se vedea pe
trotuar cadavrul unui militar român executat de sovietici.

Când s-au întors din Germania erau atât de ridicoli! Toţi
aveau câte două-trei ceasuri la mână. Ba am văzut, fără să exagerez, un rus cu
un ceas de masă atârnat de gât! Eram la o tutungerie, doream să iau un plic ca
să scriu părinților. Aveam un ceas foarte frumos pe care îl primisem cadou.
Când am întins mâna, un rus, că trecea o coloană de cazaci cu nişte cai
extraordinari de grei şi solizi, vine lângă mine. Mi-a văzut ceasul şi mi-a
spus să i-l dau, davai, davai! Băi frate, aveam şi eu pistol. Îi
zic: Este al meu! Dar el se repede şi mi-l smulge. Avea un pistol
mitralieră, i l-am dat și am rămas fără ceas. Nu
stăteau la tocmeală, te împuşcau imediat. Am văzut atâtea! Am văzut pe strada
Cobălcescu, mă doare când îmi amintesc, un colonel român împuşcat şi cu soţia
lângă el. Zăcea pe trotuar împuşcat de ruşi. Se dădeau la tot felul de acte din
astea: luau femeia de lângă om, ca sălbaticii. O luau, o batjocoreau şi pe el
îl împuşcau.

Învățătorul
Vasile Gotea din Șieuț, Bistrița-Năsăud, a fost ofițer în armata română. În
anul 2000 mărturisea cum era pe punctul de a fi împușcat de sovietici de trei
ori.

Atunci era să mă
împuşte de trei ori. Veneau trupe din ăstea dezorganizate, după ce trecuseră
prima linie, şi umblau prin sate. Au găsit aici, mai sus de casa mea, într-o
şură, nişte vin. Erau de fapt nişte struguri astupaţi. Şi au cerut vin, să le
dau eu vin. Le-a răspuns că nu aveam de
unde să le dau. Şi ei au vrut să mă împuşte. Altă dată m-au dus în dosul şcolii,
mi-au pus revolverul în piept, mi-au făcut semn să ridic mâinile: m-au
buzunărit, mi-au luat ceasul și tot ce-au găsit. Altă dată, un cetăţean trecea
cu carul de la câmp cu boi şi în car s-au urcat 16 rusoaice. În centrul satului
m-am opus să le ducă unde voiau. Şi atunci, toate rusoaicele au îndreptat
armele spre mine, gata să mă împuşte. Dacă făceam o mişcare eram mort. Am tăcut
şi am lăsat să se ducă carul cu ele.

Întâlnirea
sovieticilor cu România a fost violentă care a lăsat amintiri dureroase și
resentimente. Care cel puțin din istorie nu se vor șterge.