Nutriţia bebeluşilor, în atenţia Uniunii Europene

Cândva, esenţială pentru viaţa bebeluşului, alăptarea nu mai este demult o modalitate exclusivă de hrană a copilului în primele luni de viaţă.

România Internațional, 04.12.2013, 10:13

Cândva, esenţială pentru viaţa bebeluşului, alăptarea nu mai este demult o modalitate exclusivă de hrană a copilului în primele luni de viaţă. Statisticile ne spun că pe glob se nasc anual 136,7 milioane de copii, dintre care doar 32,6% sunt hrăniţi exclusiv prin alăptare. Pe lângă faptul că anumite probleme de sănătate le împiedică pe unele mame să alăpteze, mai există o cauză: abundenţa de formule de lapte praf din magazine care, de multe ori, par a fi o alternativă binevenită pentru mamele care sunt fie prea obosite, fie pleacă urechea prea mult la părerea celor care se grăbesc să recomande laptele de vacă sau pe cel praf ca fiind mai bun pentru sănătatea copilului. Despre dificultăţile fizice şi psihice ale alăptării, am stat de vorbă cu o mamă care şi-a alăptat băieţelul timp de un an şi jumătate: Apare o dependenţă foarte puternică între mamă şi copil care nu lasă copilul să-şi obţină mai repede independenţa. În plus, în cazul nostru, fiind o alăptare excesivă, au fost probleme la asimilarea proteinelor şi a avut carenţă de fier. Totuşi, nu cred că introducerea laptelui praf ajută la ceva. Oricum, aş recomanda înţărcarea la un an. Cred că un an de alăptare e suficient, dacă nu există alte probleme de sănătate ale copilului. Şi o diversificare de la patru-cinci luni cu o mare atenţie acordată proteinelor.

Din dorinţa de a scăpa mai repede de anemie, interlocutoarea noastră a încercat să-i dea copilului şi din hrana pasată comercializată în magazine, în diverse borcănaşe: A mâncat foarte puţin timp din ele, după care le-a refuzat. Nu ştiu câtă încredere să am în ele, deşi aparent sunt sigure şi conţin alimente care provin din agricultura ecologică. Dar evident nu avem noi controlul, nu putem şti ce conţin.

Mămica unui băieţel de un an încă îşi alăptează copilul, deşi în maternitate nu a fost stimulată în acest sens: Ştiu că acolo îi dădeau lapte praf şi atunci, sătul fiind, copilul nu mai sugea. Spre norocul meu, am avut suport moral din partea familiei că alăptarea e o provocare mare pentru psihic. Sunt simptome noi, eşti supusă la dureri noi… Dar am perseverat, deşi am cochetat la un moment dat cu ideea de a-l înţărca, dar ne-am ciocnit de nişte probleme de sănătate ale copilului şi asta m-a determinat să alăptez în continuare.

Diversificarea alimentaţiei a început-o când copilul avea şase luni, dar nu cu hrana gata procesată din magazine, ci cu mâncare gătită în casă: E mult mai sigură. Mâncarea de la borcănaşe, o iau ca pe o alternativă atunci când ne deplasăm undeva cu bebeluşul, cu maşina pe rute mai lungi, de teamă de a nu putea conserva ceea ce am gătit deja.

Mămicile cu care am stat de vorbă fac parte dintr-o categorie din ce în care mai rară în România: cele care alăptează exclusiv, fără să apeleze la lapte praf. Conform unui studiu desfăşurat în 2011 de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi UNICEF, în România, doar 12,6% dintre mame alăptează în exclusivitate, acest procent fiind printre cele mai mici din Europa. Surprinzător este faptul că, în mediul rural, acest procent este chiar mai mic decât în mediul urban, Voica Popa, specialist în protecţia copilului din cadrul UNICEF România, ne oferă o explicaţie pentru această situaţie: Din păcate, nivelul de informare în perioada pre-natală, după naştere, atât cât stă în maternitate, şi ulterior este foarte scăzut în mediul rural. Sunt foarte multe femei care nu ajung niciodată la un medic de specialitate în perioada prenatală. Or sfaturi privind îngrijirea bebeluşului, inclusiv cum să-l alăptezi, cum să te hrăneşti în timpul alăptării, cum să menţii alăptarea, toate astea se pregătesc încă din primul moment când femeia a aflat că este gravidă.

Rămâne, totuşi, greu de explicat pierderea tradiţiilor legate de alăptare la sate şi, mai ales, motivul pentru care obiceiurile sănătoase legate de hrana copilului au fost abandonate, inclusiv în mediul rural. Voica Popa: Nu vorbim aici numai de lapte sau de înlocuitorii laptelui matern, ci vorbim şi despre altfel de produse care, din păcate, sunt pe piaţă şi cărora li se face o reclamă agresivă pentru a fi folosite de la o vârstă la care bebeluşii trebuie încă alăptaţi exclusiv, mă refer la vârste mai mici de şase luni. După vârsta de 6 luni, începe diversificarea alimentară treptată. Studiul nostru ne arată că sunt copii care, la 7-8 luni, mănâncă deja cartofi prăjiţi. Or, la vârsta aia, ar trebui să mânănce fructe. Mărul, care în mediul rural este la îndemâna oricui, este defavorizat şi a fost înlocuit de banană. De asemenea, legumele de la borcan sunt preferate în locul celor proaspete din spatele casei. Este un paradox care ţine de lipsa de informare şi educare.

Pentru că la nivel european situaţia aceasta să se îmbunătăţească, instituţiile UE au adoptat recent o directivă care reglementează regulile de etichetare a produselor alimentare pentru copii, dar şi conţinutul laptelui praf. Eurodeputata, Daciana Sârbu, a fost una dintre susţinătoarele acestei directive care clarifică mai bine conţinutul mâncării pentru copii comercializată pe piaţa unică: Consumatorii vor şti foarte clar ce conţin aceste cutii şi care sunt ingredientele. Dar, pe de altă parte, tot ce înseamnă publicitate pentru aceste produse se modifică, scopul directivei fiind acela de a încuraja alăptarea. Din punctul meu de vedere, cred că e nevoie ca publicul să conştientizeze importanţa alimentaţiei naturale. Aş fi vrut să se explice mai bine acest lucru pentru că aici ne luptăm cu publicitatea, cu principala sursă de informare a cetăţenilor, televizorul. Este o luptă grea, iar oamenii, fiind ocupaţi şi având o viaţă agitată, îşi iau informaţia de unde le vine mai uşor.

Având în vedere apariţia recentă a mai multor site-uri dedicate alăptării şi a unor campanii de genul Săptămânii mondiale a alăptării”, organizată la începutul lunii august, Daciana Sârbu este optimistă că pe viitor, gradul de informare a publicului va creşte.