Doamnele şi antreprenoriatul

Egalitatea de şanse şi încurajarea întreprinderile mici şi mijlocii, două dintre politicile fundamentale ale UE, îşi pot da mână pentru a găsirea soluţiilor de ieşire din criză. Criza poate fi atât una economică globală, cât şi una personală.

Christine Leșcu, 14.01.2015, 11:06

Egalitatea de şanse şi încurajarea întreprinderile mici şi mijlocii, două dintre politicile fundamentale ale UE, îşi pot da mână pentru a găsirea soluţiilor de ieşire din criză. Criza poate fi atât una economică globală, cât şi una personală. Iar soluţia ar depinde de curajul femeilor şi oportunităţile oferite lor de a deveni antreprenoare. În 2013, conform statisticilor UE, femeile antreprenoare reprezentau doar 34,4 % dintre întreprinzătorii europeni care desfăşurau o activitate independentă şi deţineau numai aproximativ 30 % dintre întreprinderile nou‑înfiinţate. Cu toate acestea, numărul lor pare a fi în creştere. La sfârşitul anului trecut, la Bucureşti, a avut loc chiar primul târg dedicat femeilor de afaceri din România, B-Fair”, organizat de asociaţia Femei în afaceri”. Înfiinţată în 2009 de către o tânără antreprenoare, această organizaţie şi-a propus să constituie o reţea de sprijin unde femeile care doresc să-şi înceapă o afacere să găsească toate informaţiile şi tot suportul necesar. Târgul a apărut ca o extensie a acestei reţele unde se face schimb de experienţă. Adina David, ofiţer de presă în cadrul organizaţiei Femei în afaceri”: Târgul B-FAIR a avut loc anul acesta pentru prima dată în contextul în care noi organizăm sesiuni de business networking unde vorbitorii sunt femei. Târgul, însă, a reunit şi afaceri conduse de femei într-un cadru mai oficial şi mai general unde ele să-şi poată prezenta produsele pe lângă networking.”

La B-Fair au participat 20 de expozanţi, iar târgul a fost vizitat de 200-300 de persoane în timpul weekend-ului. Firmele participante, cele mai multe înfiinţate sau conduse de femei, nu au fost doar IMM-uri. Există şi companii mari, chiar multinaţionale, care au femei printre manageri şi ale căror produse sunt dedicate femeilor. Putem spune, prin urmare, că firmele patronate de femei trebuie neapărat să se orienteze către piaţa feminină? Sau că există anumite domenii spre care se îndreaptă cu predilecţie femeile când îşi deschid o afacere? Adina David: Am observat că există încă o înclinaţie spre domenii considerate tipic feminine cum ar fi consultanţa sau cosmetica. Dar, în acelaşi timp, sunt multe doamne care au început deja afaceri în domenii precum IT sau auto.”

Participantă la târgul B-Fair şi membră a organizaţiei Femei în afaceri”, Adina Filculescu este patroana unei firme active într-un domeniu unde femeile cu adevărat excelează: aranjamente florale şi organizare de evenimente. A început această afacere imediat ce a terminat facultatea şi declară că nu s-a simţit discriminată în faţa competitorilor bărbaţi şi nici nu a avut de întâmpinat obstacole suplimentare dat fiind că este femeie. În schimb, a avut parte de multă muncă pe care a făcut-o, însă, cu plăcere. Adina Filculescu: E mult de muncă, dar uneori lucrez şi 17 ore pe zi fără să simt oboseala pentru că mă gândesc la rezultatul pe care vreau să-l obţin, la satisfacţia oamenilor din jur şi la satisfacţia mea personală. Dacă aş fi lucrat pentru altcineva, poate că n-aş fi lucrat cu atâta spor şi plăcere. Am avut şi nopţi nedormite şi weekenduri în care n-am reuşit să plec la munte cu prietenii. În privinţa birocraţiei, ştim cu toţii cum stau lucrurile: mai stai la cozi la ghişee, mai apare câte un impozit. Trebuie să se adaptezi de fiecare dată situaţie.”

Ca membră a asociaţiei Femei în afaceri”, Adina Filculescu a urmărit tendinţele ultimilor ani şi iată ce au descoperit: Multe femei s-au orientat către antreprenoriat şi au renunţat chiar la joburile pe care le aveau în cadrul corporaţiilor sau al instituţiilor publice. Ele şi-au dezvoltat propriile afaceri în domenii care le fac plăcere. Chiar am observat acest lucru: pasiunea stă la baza alegerilor lor. Pe lângă capitalul necesar deschiderii unei afaceri, au avut mai multă nevoie de curaj ca să schimbe viaţa de angajat cu cea de antreprenor.”

Curajul le-a fost insuflat, pe de o parte, de dorinţa de independenţă şi, pe de altă parte, de apariţia unor noi priorităţi personale: familia şi naşterea unui copil. Adina David: Când lucrau în multinaţională, nu prea aveau timp de familie şi, mai ales după ce apărea un copil, timpul dedicat lui era şi mai scurt. De aceea au preferat varianta de a deveni antreprenoare, fapt ce le asigură flexibilitatea programului. În plus, deşi veniturile lor erau mai mari într-o multinaţională, şi propria afacere poate creşte foarte mult şi poate asigura venituri substanţiale. Deşi începutul poate fi greu, pe multe dintre ele acest lucru nu le împiedică, nu constituie un impediment major.”

Multe dintre angajatele în companii private sau publice, dornice să devină la un moment dat propriile lor patroane, îşi păstrează o perioadă slujba, iar în timpul liber îşi încep deja afacerea. Nu este uşor, dar dorinţa de independenţă primează în acest caz. Şi este, de asemenea, încurajată de instituţiile UE care au creat deja o reţea europeană de mentori pentru femeile antreprenoare, în cadrul directoratului general care se ocupă de IMM-uri.