Transportul alternativ în Bucureşti

Întrebuinţată pe scară largă în multe ţări ale Europei ca mijloc de transport deopotrivă amuzant şi sănătos, bicicleta a început să prindă treptat-treptat şi în România.

Christine Leșcu, 23.11.2016, 10:19

Întrebuinţată pe scară largă în multe ţări ale
Europei ca mijloc de transport deopotrivă amuzant şi sănătos, bicicleta a început
să prindă treptat-treptat şi în România. În ultimii ani, în marile oraşe,
numărul bicicliştilor a crescut, fie că sunt tineri sau de vârsta a doua sau
chiar a treia, fie că se deplasează în interes de serviciu sau de plăcere. De
asemenea, au apărut mai multe magazine care vând biciclete şi se organizează
mai multe evenimente referitoare la ciclism. Despre motivele pentru care
românii au început să prefere bicicleta, am vorbit cu Radu Mititean,
preşedintele Federaţiei Bicicliştilor din România: Este normal
să crească numărul bicicliştilor pentru că oamenii încep să realizeze că
automobilul nu poate fi o soluţie durabilă pentru mobilitatea în marile oraşe,
că, pe bicicletă, de obicei eşti mai rapid. Acesta e principalul motiv, nu
neapărat considerentele legate de sănătate sau de ecologie. Trăim într-o
perioadă a vitezei. În plus, mersul pe bicicletă pare a fi singurul tip de
exerciţiu fizic pe care ţi-l poţi permite, dacă nu ai timp de jogging sau de
bazin. Şi eu merg la serviciu pe bicicletă, la costum. Locuind în Cluj, cu
transportul în comun sau cu maşina aş face o jumătate de oră, pe când pe
bicicletă ajung în 15 minute.

Dar cât de pregătite sunt, însă, oraşele pentru a
acomoda această pasiune pentru ciclism? Pentru a afla acest lucru am stat de
vorbă cu directorul de programe din cadrul Asociaţiei Green Revolution,
Corneliu Belciug: Bicicleta o să devină un mijloc de
transport alternativ în Bucureşti, cu adevărat benefic, atunci când, în paralel
cu promovarea ei, se va descuraja folosirea automobilului. Nu vom putea
niciodată vorbi despre un Bucureşti nepoluat, fără zgomot şi fără noxe, cu un
trafic lejer, dacă autorităţile nu vor lua două măsuri legate între ele. Una se
referă la descurajarea traficului cu maşina – fie prin taxe, fie prin plata
parcării oriunde în oraş -, iar cealaltă este realizarea unor piste viabile
pentru biciclişti. Încă nu suntem acolo unde trebuie.

Deşi există politici ale UE care
încurajează mersul pe bicicletă şi sunt disponibile finanţări pentru realizarea
unei infrastructuri prietenoase pentru biciclişti, în realitate lucrurile lasă
se dorit, aflăm de la Radu Mititean, preşedintele Federaţiei Bicicliştilor din
România: În ultimii ani, autorităţile locale din majoritatea
oraşelor mari şi medii au început să realizeze infrastructura specifică
mersului pe bicicletă. Din păcate, există grave probleme calitative. Nu au
coerenţă, sunt jumătăţi izolate de piste, majoritatea sunt înguste, fără
continuitate, fără condiţii de siguranţă. S-a dorit doar bifarea unor
recomandări. Deci pistele nu au utilitatea pe care ar trebui să o aibă şi nici
nu încurajează mersul pe bicicletă. Ba, câteodată, sunt chiar periculoase
pentru biciclişti. Asta se întâmplă şi pentru că nu avem standarde actualizate
sau o legislaţie care să impună aceste standarde.

Asociaţiile de profil din
România au încercat, de-a lungul anilor, să negocieze cu autorităţile pentru a
obţine atât infrastructura necesară, cât şi modificarea legislaţiei rutiere.
Care sunt rezultatele, aflăm tot de la Radu Mititeanu: De
peste 20 de ani, încercăm să rezolvăm aceste probleme în ceea ce priveşte
legislaţia rutieră, dar primim numai promisiuni din partea autorităţilor în
ceea ce priveşte aducerea la zi la legilor. Din păcate, peste două decenii de
demersuri, nu au dat roade. Se pare că pentru decidenţi, bicicleta e un moft.
După ce te dai jos din autoturism, devii un cetăţean de rangul doi.

În
aşteptarea unor intervenţii mai eficiente din partea autorităţilor, societatea
civilă a găsit, totuşi, soluţii, chiar în colaborare cu o parte a
administraţiei locale, pentru ca bicicliştii să se simtă mai bine în oraşe.
Asociaţia Green Revolution a
început să promoveze bicicleta acum 6 ani printr-un prim proiect de bike
sharing din Bucureşti, împreună cu primăria sectorului 1. Cu ce a continuat
aflăm de la Corneliu Belciug: Apoi am demarat proiectul
Ivelo, cu bicicletele galbene devenite cunoscute în Bucureşti. Proiectul a avut
loc în parcurile din capitală, apoi l-am extins şi în alte oraşe. Am făcut şi un
proiect destinat studenţilor de bike-sharing gratuit. În mai multe campusuri
universitare din ţară, am pus la dispoziţie biciclete gratuite pentru ca
studenţii să se deplaseze între cămine şi facultăţi. A mai fost un proiect
intitulat Biciclete cu cravată, destinat corporatiştilor cărora le-am dus
biciclete chiar la sediile firmelor. Anul trecut am început un proiect european
intitulat Bike2Work, în completarea a proiectului Biciclete cu cravată, iar
anul acesta în septembrie, am iniţiat primul proiect de bike-sharing
automatizat în Bucureşti. Sunt biciclete parcate în principalele staţii de
metrou şi autobuze din oraş, care pot fi închiriate. Vrem să extindem acest
proiect în 2017. Proiectul acesta de bike-sharing automatizat se adresează
consumatorului care vrea să se deplaseze între punctul A şi punctul B, pe bicicletă, pe o durată de 30 de minute.
Aceste staţii sunt gândite doar pentru acest gen de deplasare rapidă, iar 30 de
minute înseamnă suficient pentru acest lucru.

În continuare, asociaţiile de profil
continuă să spere şi să negocieze cu autorităţile pentru ca numărul în creştere
al bicicliştilor să se simtă bineveniţi în oraşe.