Locul femeilor în economie

Cele mai recente date statistice din UE indică, în continuare, persistenţa discrepanţelor de gen în economie. Şi poate cel mai dureros aspect este cel al accesului pe piaţa muncii cuplat cu cel al veniturilor.

Christine Leșcu, 23.10.2019, 13:54

Cele mai recente
date statistice din UE indică, în continuare, persistenţa discrepanţelor de gen
în economie. Şi poate cel mai dureros aspect este cel al accesului pe piaţa
muncii cuplat cu cel al veniturilor. În 2017, în UE, diferenţa salarială între
femei şi bărbaţi era de 16% în favoarea celor din urmă în timp ce pensiile bărbaţilor
erau cu 37% mai mari decât ale femeilor. Aceste date indică faptul că
cetăţenele UE sunt într-o poziţie vulnerabilă din punct de vedere economic.
Situaţia aceasta nu s-a îmbunătăţit în cei aproape 25 de ani de când, în 1995,
la Beijing, ONU a adoptat Platforma de acţiune privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare faţă de femei, aflăm de la Jakub Caisl, statistician
în cadrul Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE) cu sediul la
Vilnius.

Jakub Caisl: Există multe provocări de lungă durată care,
din păcate, au rămas de actualitate. De exemplu, sunt provocările economice cu
care se confruntă femeile: nivelul de ocupare în rândul femeilor, distribuirea
muncii neplătite sau neremunerate din gospodărie. Asta înseamnă că pe piața
muncii se regăsesc mai puține femei și că, în sfera privată sau familială, ele
îndeplinesc cea mai mare parte a activităților neplătite. Acesta din urmă este
o problemă care persistă de foarte multă vreme.

Activităţile
neplătite îndeplinite de femei sunt cele care, în mod tradiţional, le revin de
secole: responsabilităţile din gospodărie şi cele faţă de familie. Evident,
nimeni nu-şi pune problema remunerării lor, ci a împărţirii echitabile a
sarcinilor casnice cu partenerii de viaţă pentru ca povara să nu fie
unilaterală. De altfel, acest dezechilibru în împărţirea responsabilităţilor
casnice este redat cu claritate de statisticile privitoare la piaţa muncii din
UE.

Jakub Caisl de la Institutul European pentru Egalitate de Gen: În prezent, în UE, avem încă în jur de 7.700.000 de femei care nu se
regăsesc pe piața muncii din cauza responsabilităților casnice, avem încă
9.000.000 de femei angajate cu jumătate de normă din cauza acelorași
responsabilități. Spre comparație, bărbații aflați în aceeași situație sunt
doar 500.000. Diferența e clară și asta duce la diferența de angajare similară
diferenței de salarizare. În prezent, diferența de angajare este de 11,5 puncte
procentuale în favoarea bărbaților. În privința progresului, putem spune că s-a
înregistrat un oarecare progres în sensul că rata de angajare atât a femeilor,
cât și a bărbaților a crescut ca urmare a revenirii după criza economică. Dar
diferențele de gen pomenite mai devreme s-au menținut.

Potrivit celui
mai recent studiu sociologic lansat de EIGE chiar în această lună – Indicele
Egalităţii de Gen -, domeniul muncii a obţinut o medie de 72 de puncte în UE.
Potrivit calculelor realizate în cadrul acestei cercetări, asta înseamnă că din
100 de puncte posibile, egalitatea de acces pe piaţa muncii şi de condiţii de
muncă s-a realizat în proporţie de 72 de puncte. În România, punctajul acordat
domeniului muncii este de aproape 68 de puncte, situându-se sub media din UE.
Mai exact: rata de angajare este de 61% în rândul femeilor şi de 79% în rândul
bărbaţilor. În acelaşi timp, însă, România are şi cea mai mică diferenţă
salarială de gen de 3% în favoarea bărbaţilor. Cu toate acestea, decalajul de
gen în privinţa pensiei era mult mai mare în 2017: în medie pensiile bărbaţilor
erau cu 63% mai mari decât cele ale femeilor cu vârsta între 65 şi 79 de ani.

De altfel, situaţia materială a vârstnicilor de ambele sexe a constituit
subiectul unor grafice statistice realizat în cadrul proiectului Monitorul
Social iniţiat de Fundaţia Friedrich Ebert România pe baza datelor furnizate de
Eurostat. Victoria Stoiciu, reprezentanta Fundaţiei Ebert în România are
detalii. Cifrele de la Eurostat ne arată că în România anului 2018, 36,7% dintre
persoanele vârstnice – având peste 65 de ani – erau expuse riscului de sărăcie.
Cele mai afectate de sărăcia în România anului 2018, erau femeile. 43% dintre
acestea se află în această situație spre deosebire de 19% dintre bărbați. Ne
referim doar la vârstnici. Procentul de 36,7 indică cel mai înalt nivel al
sărăciei din 2009 încoace pentru această categorie de vârstă. Graficele arată
că din 2009, sărăcia în rândul vârstnicilor a scăzut, s-a diminuat treptat până
prin 2014 când a început să crească din nou, iar în 2018 depășisem deja nivelul
din 2009 când eram deja în plină criză economică. Ăsta e un fenomen
îngrijorător. Deși se vorbește că ba au crescut pensiile, ba nu trebuiau
crescute, căci e nesustenabil, statisticile ne arată că toate aceste măriri nu
reușesc să țină pasul cu nevoile vârstinicilor și sărăcia în rândul acestora se
extinde.

Care ar fi explicaţiile pentru situaţia precară a
vârstnicelor din România? Ele nu diferă prea mult de celelalte motive regăsite
la nivelul întregii UE, aflăm de la Victoria Stoiciu: Se explică prin
diferențele de gen care există pe piața muncii din România. La rândul lor, ele
sunt rezultatul unor dezavantaje structurale cu care se confruntă femeile în
România și care se reflectă în veniturile lor odată ajunse la vârsta pensiei.
Care sunt aceste dezavantaje structurale? În primul rând, accesul femeilor pe
piața muncii e mai redus. În mod sistematic, procentul femeilor angajate este
mai mic decât în cazul bărbaților. Asta se datorează și unor mentalități
tradiționaliste care spun că femeia ar trebui să stea acasă și să se ocupe doar
de gospodărie.

Dar când și când sunt angajate, femeile muncesc mai puțin ca
număr de ani. Și nu în ultimul rând, salariile pe care le primesc femeile în
România sunt în continuare, în mod constant, mai mici decât ale bărbaților.
Asta, evident, aduce cu sine și o diferență de nivel între pensiile bărbaților
și ale femeilor, pentru că pensiile se calculează în funcție de nivelul
contribuțiilor. Mai aduce și o capacitate redusă de a face economii, căci multe
persoane vârstnice se bazează și pe economiile făcute în timpul anilor de
muncă. Acești factori se cumulează și discriminarea sistematică a femeii în
economie se vede cel mai bine când ea ajunge la vârsta pensionării.