COVID-19 și violența de gen

Încă de la începutul pandemiei și de la instituirea primelor restricții de circulație în primăvara anului trecut, au apărut semnale că violența domesctică a escadalat peste tot în lume.

Christine Leșcu, 13.01.2021, 13:13

Încă de la
începutul pandemiei și de la instituirea primelor restricții de circulație în
primăvara anului trecut, au apărut semnale că violența domesctică a escadalat
peste tot în lume. Statele membre ale UE, inclusiv România n-au făcut excepție,
iar femeile au îndurat, în anumite privințe, dificultăți chiar mai mari decât
de obicei, după cum ne spune Andreea Rusu, directoare executivă a Centrului
FILIA, asociație dedicată protecției drepturilor femeii.

Andreea Rusu. În România, în primele nouă luni ale anului s-au înregistrat peste
20.000 de cazuri de loviri sau alte violențe în familie. De asemenea, numărul
de apeluri la numărul unic de urgență 112 a fost mai mare cu 18% decât în
aceeași perioadă a anului 2019. Totodată la numărul verde pus la dispoziție de
Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, unde
femeile pot obține informații despre serviciile la care pot să apeleze în caz
de violență, s-a dublat în perioada de urgență. De asemenea, femeile s-au lovit
și de alte piedici. De pildă, pentru a depune de acasă cererea pentru ordin de
protecție, aveau nevoie de acces la internet, de calculator și imprimantă. Dar
se știe foarte bine că România stă foarte prost în ceea ce privește accesul la
internet în zonele rurale, mai ales, sau în cele devaforizate. Multe femeie pur
și simplu nu au în casă mijloacele tehnologice necesare pentru așa ceva

În timpul stării
de urgență din perioada martie-mai, când libertatea de mișcare a fost amplu
restricționată, multe femei au fost practic blocate în case cu agresorii lor,
neavând nici cum să plece, nici la cine să apeleze pentru ajutor. De asemenea,
pe lângă faptul că cererea pentru ordin de restricție trebuia depusă online,
unele judecătorii au fost închise sau au funcționat cu program redus. În
majoritatea cazurilor, femeile agresate au rămas cu impresia lor că, în
momentul acela, prioritatea era sănătatea publică, iar siguranța și
integritatea celor abuzate devenise irelevantă pentru autorități. Aceasta este,
în orice caz, concluzia la care au ajuns organizațiile non-guvernamentale.

Andreea Rusu revine cu amănunte. Mai multe dintre beneficiarele lor s-au
întors acasă la agresori sau au rămas blocate în aceași locuință fie pentru că
se temeau să iasă din cauza virusului, fie pentru că, pur și simplu, din cauza
agresorului nu mai puteau să vorbească cu nimeni altcineva. În alte țări, au
fost găsite ale modalități prin care victimele agresiunii domestice puteau să
alerteze poliția sau direcțiile de asistență socială, cum ar fi să apeleze
numere dedicate pe Whatsapp sau să meargă la o farmacie și să spună acolo un
cod anume. În momentul în care ești cu un agresor în casă este foarte greu să
iei legătură cu ong-uri sau cu oficiile de asistență socială ca să spui prin ce
treci. Nu întotdeauna o victimă poate să sune la 112 și nu întotdeauna apelul
lor era considerat o urgență

În condițiile
acestea, victimele au primit, totuși, ajutor atât cât s-a putut tot prin
intermediul tehnologiei digitale. Cum au putut interveni asociațiile civice sau
non-guvernamentale care, în mod obișnuit, le ajutau pe aceste femei? Andreea
Rusu. Discuțiile s-au mutat în cele mai multe cazuri în mediul online cu
victimele care și-au permis și au avut acces la această variantă. Din acest
motiv, accesările pe site-urile speciale ale colegelor noastre de la alte
asociații au crescut. De asemenea, au fost lansate și câteva campanii online
care în această perioadă de criză pandemică au ajutat victimele. Însă, din
păcate, femeile care locuiesc în medii vulnerabile și nu cunosc nicio
organizație non-guvernamentală au fost singure, iar opțiunile lor au fost
puține, dacă nu de-a dreptul inexistente

Deși toată UE a
fost afectată de un număr crescut de plângeri privind violența domestică,
statele membre au reacționat oarecum diferit atunci când au intervenit contra
abuzurilor. Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE) – o agenție a UE
cu sediul la Vilnius – a realizat un studiu privind impactul bolii COVID 19
asupra victimelor violenței domestice. Care sunt principalele informații
înregistrate la scurt timp după instituierea carantinei în multe țări ale UE,
aflăm de la Veronica Collins, reprezentanta EIGE.

În Franța,
doar în prima săptămână, s-a înregistrat o creștere cu 32% a reclamațiilor
privind violența domestică. În Lituania, numărul acestor reclamații a crescut
cu 20% de-a lungul a trei săptămâni comparativ cu aceeași perioadă a anului
2019. Acestea sunt primele două cifre pe care le-am primit. În cazul Lituaniei,
datele provin de la poliție, iar în cazul Franței, aceste cifre au fost apărut
în presă. Încă nu avem acces deplin la informații solide provenite de la
autoritățile statelor membre, iar studiul nostru se axează mai degrabă pe
inițiativele guvernamentale de a le proteja pe femei contra violențelor și de a
le asigura accesul la servicii de sprijin cum ar fi adăposturi și linii telefonice
dedicate lor. Inițial, în anumite state, s-a înregistrat chiar o scădere a
raportărilor cazurilor de violență, probabil din cauză că victimele erau
izolate la un loc cu agresorii și nu puteau ieși sau telefona

Tot din studiul
EIGE se desprind și motivele pentru care în situații de criză, cum este această
pandemie, se înmulțesc cazurile de violență domestică. Veronica Collins. Motivele care au dus la această creștere a violenței domestice sunt
numeroase. Unul din ele este nesiguranța economică, nesiguranță care duce la
tensiuni crescute în cadrul familiei și căminului. Dacă victima nu este, din
punct de vedere financiar, independentă, pentru ea devine și mai greu să iasă
dintr-o relație abuzivă în condiții de insecuritate economică generală. De
asemenea, stresul și anxietatea generalizată pot duce la consum ridicat de
alcool, o altă cauză a creșterii violenței. Tot în perioade de criză și de
restricții, victima nu mai are acces la rețeaua de sprijin formată din prieteni
sau cunoștințe

Deși unele state-membre au luat măsuri pentru
protejarea victimelor violenței domestice în această perioadă, studiul EIGE
relevă faptul că sunt insuficiente intervențiile circumstanțiale, fiind nevoie
de o strategie integrată care să poată fi aplicată în orice tip de criză.