Du-te la școală!

Eficiența unui sistem școlar sănătos se măsoară în capacitatea de a păstra elevii în interiorul său cât mai mult timp posibil.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Luiza Moldovan, 24.02.2021, 16:58

Eficiența unui sistem școlar sănătos se măsoară în capacitatea de a păstra elevii în interiorul său cât mai mult timp posibil. Sunt îngrijorătoare cifrele abandonului școlar și trebuie să știți că ele sunt mai mereu distorsionate. Cea mai mare rata a abandonului școlar din România în 2018 a fost înregistrată în Regiunea Centru, adică în zona Transilvaniei (5,2% în mediul rural și 3,7% în urban), potrivit Institutului Național de Statistică. Cea mai scăzută rată a abandonului era în regiunea Sud-Muntenia (1,6% în rural și 2,3% în urban). Altfel spus, peste 109.000 de elevi de liceu au abandonat școala între 2013 și 2017, potrivit datelor publicate de Ministerului Educației. Este vorba despre elevi cu vârste între 15 și 18 ani care nu au mai terminat învățământul liceal. România este a treia țară din Uniunea Europeană (cu 16,4%) în ceea ce privește abandonul școlar, conform Eurostat, care se referă la tinerii de 18-24 de ani care nu mai urmează nicio formă de învăţământ. Iar abandonul școlar generează șomaj, excluziune socială, sărăcie și probleme de sănătate.

Pe de altă parte, ministrul Educaţiei din România, Sorin Cîmpeanu, a declarat recent că riscul de creştere a abandonului şcolar în urma procesului deficitar de predare online în timpul pandemiei este mare. El a atras atenția că există rămâneri în urmă cu privire la ceea ce au asimilat elevii în perioada de predare online. Acest risc de a creşte abandonul şcolar se adaugă unei rate de abandon şcolar deja foarte mari. Trebuie să ne concentrăm cât mai eficient pentru ca elevii să recupereze ce au pierdut prin predarea online, a spus ministrul. Potrivit lui Cîmpeanu, mulţi profesori din România, deşi au avut intenţii bune, nu au fost pregătiţi pentru predarea online.

Alina Cîrjă e directorul școlii gimnaziale româno-finlandeze din București. E o voce tânără și cu personalitate în privința modului în care ar trebui abordat sistemul de educație din România, inclusiv în familie: Mediul în care crește copilul este foarte important pentru că, de fapt, copilul învață să se raporteze față de școală în familie. Mai exact, felul în care părinții îl susțin, îl încurajează, îl trimit la școală, creează un mediu de ajutor, nu de presiune, care îl ajută pe copil să-și dezvolte competențe, abilități. Din punctul meu de vedere, cred că modul în care familia se raportează la școală e importantă și pentru copil.”

Ea crede că România se află într-un moment îngrijorător din perspectiva educației care s-a mutat timp de mai multe luni în mediul online: În momentul de față, cred că ne aflăm într-un moment îngrijorător în ceea ce privește engagementul copiilor față de școală. Revenirea urgentă a copiilor în băncile școlii e de o importanță extraordinară. Copiii și-au pierdut rutina de a sta la școală, rutina de a fi implicați cu colegii, de a relaționa cu ei și cred că în scurt timp li se va părea că se descurcă foarte bine în online. Nu le va mai păsa dacă intră sau nu intră la facultate, nu contează ce știu și cum știu, și vor căuta să se ducă pe piața muncii pentru a face bani, iar asta va crea contexte care vor fi păguboase pe termen lung.”

Riscul abandonului școlar nu depinde de etnie sau posibilități financiare, e de părere Alina Cîrjă, care pune fenomenul mai degrabă pe tentația independenței financiare: Indiferent de etnie sau de posibilitățile financiare, copiii prezintă riscuri, dacă nu sunt ascultați, nu sunt primiți. Cred că riscul de a abandona școala este în concordanță cu anul în care se află și care este independența lor, adică, după clasa a zecea, după aceste clase obligatorii, cred că riscul abandonului școlar este cel mai sus, cred că și dacă le este foarte greu la școală (cum ar fi clasa a opta) există riscul să renunțe, dar cu cât sunt mai repede angrenați într-o activitate independentă, autonomă, față de școală, dacă aceasta le oferă și bani, copiii vor fi tentaţi să renunțe la școală, indiferent de contextul din care vin”.

Clase cu un număr mai mic de copii pot să creeze posibilitatea pentru profesor să stabilească o relație cât mai personală cu fiecare elev . Triada familie – profesor – copil e o obligație pentru prevenirea abandonului școlar. Alina Cîrjă: Abandonul școlar poate fi prevenit în momentul în care dirigentele clasei sau profesorul responsabil pentru clasă (în învățământul primar) stabilește o relație individuală cu fiecare elev. Normal că pentru asta ar trebui ca clasele noastre de elevi să nu fie atât de mari, iar profesorul să stabilească o relație cu familia, în care familia să fie anunțată ori de câte ori copilul absentează de la școală, iar familia să anunțe de câte ori există un motiv întemeiat pentru aceasta. Copiii merg cu drag în locuri în care sunt iubiți, în care sunt apreciați, iar familiile trebuie să poată, cu titlu obligatoriu, să creeze și să păstreze o legătură cu școala și la inițiativa școlii. Cred că acestea sunt primele măsuri care s-ar putea lua pentru prevenirea acestei drame cu efecte pe termen lung a abandonului școlar.”

Iată cum vede această voce tânără abordarea sistemului de educație din România. Alina Cîrjă: Dacă aș fi ministrul Educației, aș crea o echipă de experți la nivelul fiecărei școli în parte, formată din profesori, un asistent social, un psiholog, care să știe toate detaliile familiilor, să-i viziteze, să aibă un moment la începutul anului care să se numească moment inițial, iar această echipă să monitorizeze copilul şi familia măcar în primii opt ani de școală. Acest model trebuie să fie susținut la nivelul orașului, să fie bine reglementat, pentru ca părinții care nu lasă copiii să se ducă la școală din varii motive să poată să fie sancționați financiar. Pentru aceștia trebuie să existe și susținerea prin cursuri, prin școala familiei sau școala părinților, în care ei să poată fi ajutați să-și depășească condiția și să poată să beneficieze de ajutor pentru a-și trimite copiii la școală. Evident că trebuie să vorbim și de un învățământ care să fie gratuit într-adevăr și de susținerea din partea statului român pentru acești copii care se află în grupurile vulnerabile, programe de mentorat pentru ei, programe de înfrățire între școli și multe alte idei care s-ar putea pune în practică cu experții locali din fiecare zonă.”