Obiectivele diplomaţiei române
Schimbările tot mai rapide şi mai greu previzibile de pe scena internaţională şi mai ales de pe cea regională impun o adaptare continuă pentru diplomaţia română.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 05.09.2014, 09:30
Schimbările tot mai rapide şi mai greu previzibile de pe scena internaţională şi mai ales de pe cea regională impun o adaptare continuă pentru diplomaţia română. Reuniţi la Bucureşti timp de trei zile, şefii misiunilor diplomatice şi consulare ale României din întreaga lume, alături de directorii institutelor culturale româneşti din străinătate, au făcut o analiză a activităţii şi rolului diplomaţiei române, în contextul actual al relaţiilor internaţionale.
Prezent la reuniune, premierul Victor Ponta le-a cerut reprezentaţilor diplomatici să prezinte la posturi foarte clar poziţia Bucureştiului faţă de cele mai importante teme ale momentului şi în acelaşi timp să promoveze interesele legitime ale României, ale UE şi ale partenerilor ei strategici. Primul-ministru român a mai spus că, la summitul NATO din Ţara Galilor, România îşi doreşte consolidarea flancului estic al Alianţei Nord-Atlantice, întărirea parteneriatului strategic cu Turcia şi cu Polonia şi o prezenţă militară cât mai consistentă a NATO pe teritoriul României.
Victor Ponta: Cred că România a dovedit încă o dată că este un partener solid al Uniunii Europene, al NATO şi al partenerilor noştri strategici, SUA. Este o oportunitate într-o situaţie de criză, ca România să-şi consolideze acest statut şi să şi-l afirme cu mai mare încredere şi cu mai mult curaj.”
Din punctul de vedere al Bucureştiului, NATO trebuie să-şi consolideze flancul estic, inclusiv pe teritoriul românesc, a apreciat şi ministrul de externe, Titus Corlăţean: Poziţionarea României în raport cu vecinătatea estică este de natură să favorizeze profilarea ei ca actor important în eforturile de stabilizare a regiunii, transformând astfel o potenţială vulnerabilitate, într-un avantaj strategic.”
De altfel, transformarea unor aparente vulnerabilităţi ale României în avantaje reprezintă un obiectiv al Bucureştiului, alături de celelalte obiective, punctate de şeful diplomaţiei: Cele legate de fructificarea chiar mai bună a parteneriatului strategic cu Statele Unite, care se reflectă în aspectele politice şi de securitate, dar şi în componenta economică. Alte obiective sunt cele legate de apartenenţa noastră la NATO şi în acest moment se pune foarte serios în discuţie repoziţionarea Alianţei pentru a consolida încrederea şi siguranţa, securitatea aliaţilor din flancul estic, prin redeplasarea unor capacităţi militare de securitate şi pe teritoriul României. Mai este vorba despre mizele europene ale României în interiorul, dar şi în exteriorul UE, evoluţiile din Ucraina, Irak, Siria, Libia, ş.a.m.d., pentru că ele sunt foarte legate de Europa şi, bineînţeles, flancul estic pe cere îl avem ca prioritate. Am lăsat nu întâmplător la urmă Republica Moldova pentru că această toamnă este esenţială pentru viitorul european, destinul european al Republicii Moldova. Sunt alegeri prevăzute şi este nevoie ca după alegeri să rămână un guvern proeuropean care sa obţină şi confirmarea perspectivelor europene clare, pentru o viitoare integrare europeană a Republicii Moldova.”
Previzibil, situaţia în continuă degradare din estul Ucrainei a dominat întâlnirea din capitala României, Bucureştiul reafirmându-şi susţinerea pentru Kiev. Emil Hurezeanu, jurnalist şi comentator pe probleme de politică internaţională: Conflictul din Ucraina a intrat într-o fază nouă şi mai periculoasă şi sigur că Alianţa Nord-Atlantică şi fiecare din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice, pe de altă parte, dar si Statele Unite vor judeca, în cunoştintă de cauză dacă este cazul să recurgă la o fază nouă de ajutorare direct cu armament. Germanii, de exemplu, nu sunt de acord ca Alianţa Nord-Atlantică să livreze arme, dar, pentru că Germania, între altele, este al treilea mare exportator de arme – peste cinci miliarde de euro în fiecare an este comerţul de arme al Germaniei – sigur că îşi va pune problema dacă livrează arme în mod bilateral Ucrainei. Este de analizat în ce măsură perioada sancţiunilor economice, care n-au atins punctul maxim, se închide sau continuă şi, în paralel, vom asista la un program de livrare de armament.”
Noi suntem obişnuiţi cu raţionalităţile, oricât de respingătoare, care au stat în subsolul sau în culisele oricăror ofensive militare în ultimele decenii, mai spune Emil Hurezeanu, potrivit căruia, şi al doilea război mondial şi războiul rece aveau un esafodaj de raţionalitate care se baza pe acorduri, pe strategiile intimidării reciproce, pe potenţialul nuclear relativ egal al celor două mari tabere. Or, astăzi, suntem într-o fază care poate nu întâmplător la 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial ne aduce aminte de iraţionalităţi.
În aceste condiţii, este Occidentul în situaţia să aibă un plan de contraofensivă în această situaţie? Sunt mijloacele raţionale în măsură să confrunte mijloace ale iraţionalităţii? Cred că asta este viitoarea problemă a dezbaterii politice şi strategice, conchide Emil Hurezeanu.
