Rezultatele testării PISA – semnal de alarmă

Programul PISA, realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), testează, la fiecare trei ani, elevi de aproximativ 15 ani din zeci de ţări şi economii.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 02.10.2026, 16:00

Programul PISA, realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), testează, la fiecare trei ani, elevi de aproximativ 15 ani din zeci de ţări şi economii. Accentul nu este pus pe reproducerea unei lecţii, ci pe folosirea cunoştinţelor din matematică, citire şi ştiinţe în situaţii concrete. Rezultatele sunt o radiografie a ceea ce reuşeşte sistemul de educaţie să lase în mintea unui adolescent la această vârstă: capacitatea de a înţelege, de a aplica, de a raţiona şi de a rezolva probleme. Altfel spus, PISA este un instrument de măsurare a performanţei sistemului. Cele mai recente testări au fost în 2022 şi 2025, iar rezultatele la nivelul Uniunii Europene nu au fost dintre cele mai încurajatoare. Cele prezentate în urmă cu trei ani arătau că aproximativ 30% dintre elevii UE nu atingeau nivelul minim la matematică, iar aproximativ 25% nu îl atingeau la lectură şi ştiinţe. Anunţate anul acesta în septembrie, rezultatele PISA 2025 arată că problema europeană continuă, în special la lectură şi matematică.

Platforma oficială a Comisiei Europene subliniază deteriorarea competenţelor de bază şi necesitatea unor intervenţii asupra implicării elevilor, mediului de învăţare şi folosirii tehnologiei. Îngrijorată de declinul sever al performanţelor scolare, Uniunea pregăteşte acţiuni de răspuns – vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, va prezenta în noiembrie un pachet educaţional conceput în esenţă pentru a ajuta statele membre să inverseze această tendinţă negativă privind competenţele de bază. Inclusiv România, care a ieşit antepenultima din UE la testele PISA, are nevoie de schimbare. Rezultatele arată că peste jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la matematică, iar la citire, 48% dintre ei. La ştiinţe, 46% dintre elevi sunt, de asemenea, sub nivelul de bază.

Profesorul Marian Staş, expert în educaţie şi preşedintele Asociaţiei Clubul Liderii Mileniului Trei, explică de ce sunt importante aceste teste: ”PISA înseamnă o referinţa la nivel internaţional; în termeni tehnici, se numeşte benchmark (n.r. etalon). Benchmark înseamnă să mă uit la nişte statistici care sunt valabile la nivel mondial şi să mă raportez la ele, pentru că sunt parte din acea lume. Or, în momentul de faţă, nu avem decât o confirmare în plus a unui trend negativ în ceea ce priveşte calitatea şcolii din România, care confirmă, an de an de an sau iteraţie de iteraţie de iteraţie, prezenţa noastră mediocră în ultima treime la nivel mondial şi pe antepenultimul loc în ceea ce priveşte performanţa la nivelul Uniunii Europene. Evident, nu notele, nu clasamentele sau nu poziţia în sine este relevantă, că nu pentru asta facem şcoală, ca să dăm bine în PISA, dar PISA reprezintă o consecinţă, un efect al unei cauze foarte, foarte, foarte profunde şi care înseamnă inadecvarea fundamentală a şcolii ca sistem din România la realităţile secolului.”

Nu înseamnă că în România nu sunt copii cu performanțe extraordinare, dimpotrivă, participările la olimpiade sau alte competiții internaționale plasează de multe ori copii români între medaliați. Rezultatele PISA relevă, însă, o problemă dublă pentru România: prea mulţi copii care nu ating competenţele de bază şi prea puţini care ajung la niveluri avansate. Asta se traduce în faptul că sistemul pierde simultan la cele două capete: nu reuşeşte suficient de bine nici să-i aducă pe cei rămaşi în urmă la un nivel funcţional, nici să dezvolte la scară largă excelenţa. Încă din 2022 rezultatele PISA arătaseră o deteriorare fără precedent a performanţelor în multe sisteme educaţionale. La nivelul OCDE, media la matematică arăta o scădere cu aproape 15 puncte faţă de testarea anterioară, iar la citire cu aproximativ 10 puncte.

Pandemia de COVID-19 a avut un rol în această situaţie – şcolile au fost închise, procesul educaţional a fost perturbat, iar elevii au pierdut perioade importante de învăţare. Dar pandemia nu explică totul, analiza OCDE arătând că unele tendinţe negative existau deja înainte de 2020. Inclusiv în România, unde rezultatele la citire şi ştiinţe au fost relativ stabile pe termen lung, iar la matematică cele din 2022 au fost sub cele din 2012 şi 2015. Concluzia este că pandemia a accentuat o problemă existentă, nu a creat-o.

Din nou, profesorul Marian Staş: “Diagnosticul, din punctul meu de vedere, fundamental este blocarea în continuare în proporţie de 99% – avem şi un procent care începe să se schimbe, ăla 1% – blocarea în continuare a modelului educaţional din România în paradigma sa comunistă. Adică hipercentralizat din punct de vedere curricular, din punct de vedere managerial şi aşa mai departe. De ce se întâmplă ceea ce se întâmplă? Sistemul este prost proiectat. A doua cauză sau a doua categorie de cauze are legătură, de pildă, cu creşterea aberantă a fenomenului meditaţiilor, discrepanţe şi inegalităţi uriaşe socio-economice, demografice, de alocare de resurse în medii diferite, urban, mic-urban, rural, etc. Din punctul meu de vedere, dacă m-aţi întreba: bine şi cum facem altfel? Cele două intervenţii esenţiale ar fi aşa: una din interior, de reproiectare, de transformare structurală a şcolii ca sistem, şi a doua, este de transformare a arhitecturii administrativ-teritoriale a României. Este imposibil ca România secolului XXI să funcţioneze eficient pe toate palierele cu o hartă administrativ-teritorială croită cu 50 de ani în urmă. Cum să mai fie ea valabilă şi să dea rezultate bune în economie, în sănătate, în educaţie, în infrastructură şi aşa mai departe? Suntem în 2026, în secolul XXI.”

Ministerul Educaţiei de la Bucureşti identifică printre priorităţi dezvoltarea profesională continuă a profesorilor, cu accent pe practica efectivă la clasă şi pe verificarera modului în care formarea se transformă în schimbări reale ale predării. În același timp, mai multe resurse pentru şcolile care au cele mai mari probleme, tratarea ruralului ca o prioritate strategică, alături de punerea unui accent mai mic pe memorare comparativ cu aplicarea ar putea, de asemenea, schimba ceva în bine.