Stresul, provocarea secolului XXI

Suntem conectați aproape fără întrerupere, avem acces la o cantitate impresionantă de informații, ne confruntăm cu presiunea performanței, cu nesiguranța, cu lipsa timpului și, adesea, cu dificultatea de a găsi un echilibru între viața profesională și cea personală.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 16.10.2026, 16:00

Suntem conectați aproape fără întrerupere, avem acces la o cantitate impresionantă de informații, ne confruntăm cu presiunea performanței, cu nesiguranța, cu lipsa timpului și, adesea, cu dificultatea de a găsi un echilibru între viața profesională și cea personală. În această realitate, stresul a devenit o provocare căreia suntem nevoiți să îi facem față. Din punct de vedere biologic, stresul este răspunsul organismului la o situație percepută ca solicitantă sau amenințătoare, explică profesor universitar doctor Luiza Spiru, medic geriatru și președintă a Fundației “Ana Aslan Internațional”

“Stresul este un răspuns absolut firesc al organismului în fața unor agresori. Agresorii sunt variați, că este un factor poluant, că este o emoție negativă, că este un traumatism, că m-am certat cu iubitul, cu iubita, este un agresor. Organismul încearcă să se replieze în răspunsul pe care și-l coordonează pentru a se redresa.

Toți suntem supuși unor stresori, nu avem cum să scăpăm de asta. Stresul dacă intervine în viața noastră el produce niște dezechilibre. Și aceste dezechilibre țin de reacțiile noastre, care au legătură cu creierul – anxietate, depresie, manifestări de tip hormonal, cardiovasculare, imunologice, dar în momentul în care o perioadă grea de mai lungă durată sub imperiul stresului devine o evidență, în momentul acela deja vorbim despre stress cronic.

Ceea ce v-am spus până acum este un stres acut. Așa cum se întâmplă, de exemplu, când avem un examen, copiii noștri se duc la examen, sunt stresați … Trece! Numai că în momentul în care produce dezechilibre în ceea ce spunem noi că este homeostazie, adică echilibrul la nivel celular și acolo se produc niște turbulențe și aceste turbulențe dispar în stresul de scurtă durată dar rămân în stresul de lungă durată, de peste două săptămâni, o lună, două, trei, ani de zile de foarte multe ori, în momentul acela deja manifestările apar la distanță, peste tot, în tot organismal. Dar cel care preia prima data aceste răspunsuri este creierul nostru, pentru că el este cel care încearcă să managerieze.”

Creierul preia toată această încărcătură și încearcă să o gestioneze, dar, după o perioadă de timp, e posibil să nu mai facă față. Atunci încep să apară semne precum palpitațiile, transpirația, disfuncțiile legate de somn sau tulburările de tranzit intestinal, erupții cutanate sau alergii.

Din nou, Luiza Spiru: “Când este acut stresul ne mobilizăm foarte bine, suntem activi, putem face față, de multe ori suntem excepționali în perioada de stres acut. Dar în momentul în care el devine cronic și vedem că lucrurile se întâmplă, din păcate resursele noastre scad și scad din ce în ce mai mult până când ajungem în fazele de epuizare. Mașina asta turată care este organismul nostru ajunge să nu mai facă față, e foarte greu să mai aduci organismul la echilibru.

Burnoutul  de fapt este stresul dus la paroxism, înseamnă că până și noi percepem faptul că nu mai putem să ne revenim. Și, de foarte multe ori am auzit la cei din generația tânără: Sunt în burnout! Sunt în burnout! Când spun asta ei de fapt declamă că nu mai au resurse sau că simt că sunt epuizați. Epuizarea este fizică, psihică, mentală, este legată de incapacitatea de a mai face mișcare, de a ieși din casă, de a avea idei noi.”

Din cauza impactului său major asupra sănătății fizice și psihice în viața modernă, stresul este considerat „boala secolului XXI”. Lovește acolo unde există un factor individual de risc, dar vestea bună este că, astăzi, acești factori sunt modificabili. Primul dintre aceștia este mișcarea, sub toate formele ei, de la plimbare până la mersul la sală. Sunt suficiente 150 de minute de mișcare pe săptămână, spune profesorul universitar doctor Luiza Spiru. Un alt factor modificabil este socializarea. Este important să nu ne izolăm, iar exemplul cel mai elocvent vine din perioada pandemiei, când izolarea a afectat milioane de oameni.

Luiza Spiru: “Izolarea practic are cea mai mare pondere dintre factorii modificabili. Pentru că noi suntem ființe sociale și a ne izola și a uita că suntem ființe sociale este echivalentul astăzi, așa cum spun ultimele studii, din 2026, echivalentul fumatului a trei pachete de țigări pe zi, indiferent de vârstă. Izolarea te aruncă și mai adânc în propriile gânduri negative atunci când treci prin depresie, prin anxietate și când nu accepți să ceri ajutorul nimănui. Sau când nu îți dai seama incă spre ce prăpastie te îndrepți.”

Somnul este, de asemenea, foarte important. Nu contează doar cât dormi, ci și calitatea somnului. Este important, în același timp, să fim atenți la factorii de risc și să ne organizăm viața în funcție de riscurile pe care le avem la nivel individual. Alături de un corp funcțional și de o minte ageră, contează și capacitatea de a găsi un sens în fiecare etapă a vieții, mai punctează profesorul universitar doctor Luiza Spiru, care atrage atenția asupra a trei elemente esențiale care ne ajută să ne păstrăm autonomia, să ne bucurăm de viață și să privim bătrânețea fără teamă: mușchii, creierul și sensul, adică să trăiești cu un scop.