Un nou preşedinte la Chişinău
“Trebuie să facem o distincţie clară între discursul politic al lui Igor Dodon din campania electorală, la care domnia sa nu a renunţat definitiv, şi atribuţiile de care dispune preşedintele Republicii Moldova
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 16.12.2016, 14:20
În urmă cu o lună, cetăţenii Republicii Moldova îşi alegeau preşedintele, pentru prima dată în ultimele două decenii, prin vot direct. Câştigător – socialistul pro-rus Igor Dodon, care a devansat-o cu circa 70 de mii de voturi pe contracandidata sa, pro-europeana Maia Sandu. Rezultatele au fost validate, în această săptămână, de Curtea Constituţională a Republicii Moldova, care l-a confirmat în funcţia de şef al statului pe Igor Dodon, cerând, în acelaşi timp, Parlamentului de la Chişinau să revizuiască legislaţia pentru a îndepărta lacunele constatate pe parcursul alegerilor şi în perioada campaniei electorale. Învestirea va avea loc pe 23 decembrie, iar câştigătorul scrutinului a făcut deja cunoscute o parte din direcţiile politicii pe care intenţionează să o facă. Ar fi vorba, între altele, despre federalizarea Republicii Moldova.
Analistul politic Vlad Ţurcanu, despre cât de viabilă este această idée (track): “Trebuie să facem o distincţie clară între discursul politic al lui Igor Dodon din campania electorală, la care domnia sa nu a renunţat definitiv, şi atribuţiile de care dispune preşedintele Republicii Moldova, potrivit Constituţiei, care i-ar permite să iniţieze asemenea proiecte, cum ar fi federalizarea. Republica Moldova, până la urmă, este o ţară parlamentară, iar atribuţiile lui Igor Dodon între timp s-au redus simţitor. Şi amintesc aici despre decizia Parlamentului de a transfera sub control parlamentar, de exemplu, serviciul de informaţii şi securitate, care până acum, potrivit Constituţiei, aparţinea, într-un fel, preşedinţiei. Mai departe, cred că Igor Dodon se va confrunta, în perioada următoare, deîndată ce îşi va prelua mandatul, cu o situaţie în care nu va putea să îşi pună în aplicare planurile pe care le-a făcut cunoscute opiniei publice şi în campanie şi după aceea, întrucât există instituţii ale statului, cum este Ministerul de Externe, care urmează o politică externă foarte precisă, desfăşurată şi în legislaţia naţională, dar şi în Acordul de Asociere pe care-l are Republica Moldova cu Uniunea Europeană.”
Igor Dodon s-a văzut nevoit să recunoscă în interviurile pe care le-a acordat preponderent presei ruseşti că nu are suficiente prerogative dacă nu colaborează în sensul acesta cu Parlamentul pentru a denunţa, de exemplu, Acordul de Asociere cu UE. Din nou, Vlad Ţurcanu : Una din temele campaniei lui Igor Dodon a fost dezvoltarea cooperării economice cu Federaţia Rusă. Orice expert de la Chişinău ar spune că, în primul rând, relansarea cooperării economice cu Rusia nu se va întâmpla foarte curând, iar orice deschidere a Moscovei către o asemenea cooperare ar însemna cedări esenţiale în politica externă a Republicii Moldova, de exemplu, cu privire la regiunea transnistreană(n.red separatistă, est). Igor Dodon va constata foarte repede că singura platformă de dezvoltare economică a Republicii Moldova rămâne Acordul de Asociere cu UE. Şi nici Parlamentul nu-i va permite să intervină în acest proces de cooperare a Republicii Moldova cu UE.”
Igor Dodon, mai spune Vlad Ţurcanu, nu ar fi ajuns preşedinte fără susţinerea aparatului de stat, fără susţinerea mediatică pe care i-a oferit-o Partidul Democrat, care l-a preferat Maiei Sandu pentru că Igor Dodon este pentru Partidul Democrat un candidat, şi un preşedinte acum, mult mai comod decât Maia Sandu, care s-a arătat ermetică faţă de orice încercare a Partidului Democrat de a o atrage în mrejele sale. În ceea ce priveşte relaţiile cu Federaţia Rusă, Vlad Ţurcanu crede că Igor Dodon se poziţionează ca un agent de influenţă al Moscovei: “Republica Moldova are un parteneriat strategic cu Federaţia Rusă la ora actuală şi Igor Dodon ar urma să-l umple de conţinut. În ce măsură se poate întâmpla acest lucru depinde şi de clasa politică de la Chişinău. Dar, având în vedere că Republica Moldova este dependentă de finanţarea externă şi instituţiile şi le poate reforma cu ajutorul Occidentului, încadrând în această entitate şi România şi UE şi SUA, sunt de părere că o relaţie mai bună cu Federaţia Rusă este posibilă, dar nu se pot exclude toate sincopele care au existat în trecut. Şi nici Moscova nu cred că este dispusă să facă cedări în faţa Republicii Moldova pe dimensiunea transnistreană, de exemplu. Rusia vrea totul sau nimic. Igor Dodon nu cred că ar avea şanse să obţină din partea Kremlinului cedări pe segmentul transnistrean şi am văzut că acest lucru nu este posibil pe exemplul lui Vladimir Voronin, care a încercat ca şi Igor Dodon acum să convingă Moscova în anii 2001-2002 să-i ofere controlul asupra regiunii transistrene şi ştim cu ce s-au încheiat acele eforturi ale lui Vladimir Voronin – a urmat un îngheţ în relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol care s-a întins pe aproape cinci ani. Federaţia Rusă nu ar fi dispusă, din punctul meu de vedere, să ofere cedări Republicii Moldova indiferent cine este preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon sau un pro-european.”
Pe de altă parte, spune el, faptul că în România alegerile au fost câştigate de PSD ar putea să însemne că relaţiile economice şi politice dintre Republica Moldova şi România ar putea intra într-o ascensiune chiar, având în vedere relaţia specială pe care au cultivat-o PSD din România şi PD din Republica Moldova, care guvernează la ora actuală.
