Provocările anului 2017
2017 se anunţă un an interesant, cel puţin prin prisma evenimentelor politice aşteptate, precum alegerile din Germania, Franţa, Olanda sau activarea de către Londra a articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene.
Corina Cristea, 13.01.2017, 14:27
2017 se anunţă un an interesant, cel puţin prin prisma evenimentelor politice aşteptate, precum alegerile din Germania, Franţa, Olanda sau activarea de către Londra a articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene. Analizăm toate aceste evenimente cu directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor, de la Bucureşti, Iulian Chifu. În ordine cronologică, prima mişcare semnificativă se anunţă a fi, în mai puţin de două săptămâni, pe 20 ianuarie, debutul mandatului administraţiei Donald Trump, la Washington. Între multe altele, noul lider de la Casa Albă a declarat că va acţiona rapid pentru scoaterea Statelor Unite din Parteneriatul Trans-Pacific, a promis revizuirea şi înlocuirea Sistemului medical Obamacare, precum şi anularea politicilor în materie de energie curată ale Administraţiei Barack Obama.
„Ţinând cont de comportamentul său, al 45-lea preşedinte al SUA se va grăbi să se evidenţieze prin acţiuni specifice”, comentează Financial Times. Potrivit publicaţiei, o ocazie care va fi urmărită cu atenţie va fi prima întâlnire a lui Donald Trump cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, în contextul în care serviciile secrete americane suspectează că liderul de la Kremlin a încercat să faciliteze neaşteptata victorie electorală a candidatului republican.
Despre mandatul Donald Trump, Iulian Chifu apreciază: “Da, este extrem de important pentru că este vorba de preluarea administraţiei americane. Pe de altă parte, trebuie să ştim foarte clar că administraţiile nu modifică substanţial politica externă de securitate şi apărare a unei ţări, ci doar priorităţile, schimbă ordinea, prioritizarea şi poate nuanţele în abordarea lucrurilor, pentru că baza de informaţii a întregului sistem administrativ este aceeaşi. Deci, aşteptăm o nouă administraţie, Trump, şi vom vedea care este nivelul de continuitate şi care sunt elementele, nuanţele, priorităţile pe care noul preşedinte le aduce şi, evident, vom lua cunoştinţă cu noua sa administraţie în funcţie.”
“Intenţiile lui Trump de a restaura relaţiile cu Rusia vor scoate la iveală slăbiciunile aliaţilor europeni ai Americii. Aceştia nu se pot apăra singuri în faţa Rusiei, dacă Statele Unite nu îşi respectă angajamentele privind securitatea.” Este aprecierea făcută de Judy Dempsey, cercetător la organizaţia Carnegie Europe din Bruxelles şi jurnalist specializat pe politică externă, într-un editorial pentru Washington Post. Deşi Europa a fost avertizată să majoreze bugetele pentru apărare de mai multe administraţii americane, mai scrie Judy Dempsey, liderii UE au luat puţine măsuri în acest sens, după cum o demonstrează atentatele teroriste din ultima vreme. Activarea articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene de către premierul Marii Britanii, Theresa May, cel târziu în luna martie, este un alt eveniment major, decizia poporului britanic urmând să lase Uniunea fără un stat membru cu vastă experienţă în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea.
În plus, ineditul situaţiei ridică semne de întrebare, consideră analistul Iulian Chifu: “Marea Britanie şi Brexitul reprezintă o problemă extrem de importantă pentru UE, mai ales pentru faptul că puţină lume ştie cum va arăta acest Brexit. Este pentru prima oară când un stat iese din UE şi se pare că această experienţă nu va fi neapărat cea mai favorabilă, având în vedere deja premisele părăsirii Marii Britanii şi delocării în spaţiul european a unui număr de industrii. De asemenea, negocierea gândită de eurosceptici şi de cei care au generat Brexitul pare a fi o utopie. Respectiv, posibilitatea de a rămâne şi de a beneficia de toate avantajele pieţei unice, liberei circulaţii a mărfurilor şi a serviciilor, dar, în egală măsură, blocarea liberei circulaţii a muncitorilor în spaţiul britanic. Cred că în momentul de faţă sunt foarte multe semne de întrebare legate de Brexit şi va fi o experienţă nouă, de văzut, şi capacitatea Marii Britanii de a absorbi această nouă experienţă, nu neapărat în acest an, în perioada derulării negocierilor, cât în momentul în care eventual ar părăsi UE.”
Francezii îşi vor alege în acest an preşedintele. Scrutinul se va desfăşura în condiţiile în care Francois Hollande a anunţat că nu va candida pentru un nou mandat, iar sondajele de opinie o dau pe lidera extremei drepte franceze Marine Le Pen la cote ridicate de încredere. Din nou, analistul Iulian Chifu (track): Avem o situaţie inedită – avem un partid socialist care pare a se plasa cu candidatul său cel mai bine cotat, fostul premier Valls, abia pe locul 4; avem o nouă mişcare politică, pe centru-stânga, cu Emmanuel Macron, care are o şansă să intre în turul II, chiar în faţa doamnei Le Pen. De asemenea, avem candidatul evident al dreptei, Francois Fillon, cu cele mai mari şanse de a deveni preşedinte al Franţei, însă îmbrăţişând multe dintre elementele cu care defilează astăzi d-na Le Pen, deci elemente mai degrabă spre extremă dreapta, în sensul nu neapărat al părăsirii UE, cu care îşi face titlul de glorie d-na Le Pen, cât al elementelor legate de liberă circulaţie şi despre relaţiile cu Federaţia Rusă.” Alegerile din Germania, situaţia din Siria şi implicarea Rusiei în acest conflict, alături de summitul NATO de la Bruxelles, precedat de o ministerială a Apărării, sunt alte evenimente de impact, asupra acestora vom reveni, însă, în ediţia viitoare.
