Brexit – un divorţ amânat

Prevăzută iniţial pentru 29 martie, separarea Marii Britanii de Uniunea Europeană, decisă printr-un referendum în urmă cu aproape trei ani, nu s-a produs încă. Ineditul situaţiei lasă deschisă o listă care cuprinde o multitudine de consecinţe.

Corina Cristea, 05.04.2019, 13:40

Prevăzută iniţial
pentru 29 martie, separarea Marii Britanii de Uniunea Europeană, decisă
printr-un referendum în urmă cu aproape trei ani, nu s-a produs încă. Ineditul
situaţiei lasă deschisă o listă care cuprinde o multitudine de consecinţe.
Între timp, la Bruxelles, Comisia Europeană a anunţat
că a încheiat pregătirile pentru situaţia din ce în ce mai probabilă a unui
Brexit fără acord. Anunţul a survenit în condiţiile în care blocul comunitar a
acordat Londrei un termen pentru a-şi rezolva blocajul politic, dar este
sceptic că această amânare va da rezultate. În această ecuaţie complicată, în
care politicienii britanici sunt văzuţi de mulţi mai degrabă o piedică decât o
rezolvare a problemei, nu sunt de neglijat cei cărora le este tot mai clar că
ieşirea din blocul comunitar nu este o idee bună şi care au semnat în număr
impresionant o petiţie prin care să-şi facă opinia cunoscută.

Analistul
politic Cristian Pârvulescu despre cauzele şi consecinţele plecării Marii
Britanii din UE: Brexitul este o absurditate. El nu poate fi folositor
Marii Britanii şi orice om raţional înţelege lucrul ăsta. Explicaţiile
Brexitului sunt nenumărate. Pe de o parte, o campanie foarte bine orientată, scandalul
Cambridge-Analityca ne-a arătat căt de nefaste sunt reţelele sociale şi cum a
putut să fie exploatat Facebook-ul pentru a transmite fake-news unor grupuri
care au fost mobilizate să voteze pentru părăsirea UE. Deci, pe de o parte
reţelele, pe de altă parte trolii ruşi, care au jucat un rol important în
difuzarea acestor idei. Din păcate, dependenţa unei bune părţi a publicului de
Facebook, pe care îl vede ca un mijloc democratic şi gratuit de comunicare a
creat această situaţie. Nu este nici democratic, nu este nici gratuit, dovadă
că primele idei care se distribuie pe reţelele de socializare sunt ideile
extremiste.

Deci, avem toate acestea, plus nemulţumirea în zona rurală şi
marginală a Marii Britanii în raport cu zona urbană. A fost un autentic clivaj
rural-urban în care cei din zona rurală, care se vedeau victimele Uniunii
Europene, au votat fără să înţeleagă că votează împotriva intereselor lor.
Nimeni nu a prezentat consecinţele, spre exemplu situaţia complicată din Irlanda
de Nord sau din Scoţia nu au fost niciodată prezentate ca atare. Iar acordul nu
poate exista din cauza situaţiei speciale legate de Irlanda de Nord, unde UE a
rezolvat un război civil sângeros, care dura de zeci de ani şi care are
rădăcini de câteva sute de ani. Şi care nu va putea fi rezolvată în niciun fel
odată ce o frontieră reală ar apărea între Irlanda de Nord şi Irlanda. Iar
soluţia de compromis care a fost găsită nu este agreată de fundamentaliştii
naţionalişti din Camera Comunelor. De aici şi blocajul.

Dincolo de cauzele
votului pentru părăsire, avem o situaţie tristă, mai spune profesorul universitar
Cristian Pârvulescu. Potrivit acestuia, lumea vorbeşte despre Marea Britanie
care a decis, Marea Britanie nu este formată doar din 52% din populaţia sa,
care s-a pronunţat pentru ieşire, iar o democraţie ia în considerare întreaga
societate: O
problemă complicată nu poate fi redusă la o întrebare DA sau NU, ieşi sau
rămâi, pentru că nu ai cum să dai răspunsuri la aceste lucruri. Multe din
chestiunile care au apărut în negocieri au apărut fără ca cineva să se fi
gândit că se va ajunge aici. Noi avem o teorie în ştiinţa politică, se numeşte
neoinstituţionalis, şi care spune că schimbările nu există decât în mod cu
totul şi cu totul accidental dacă o instituţie este pusă pe şine. UE este o
instituţie care a fost pusă pe şine în 1950, deci ea are în favoarea sa o
istorie lungă, de succese şi de eşecuri, dar o istorie, nu a putut să fie în
niciun fel deraiată, deci va continua.

Şi mai spune ceva – politicul
joacă un rol determinant în raport cu celelalte domenii. Deci, nu socialul, nu
economicul, nu culturalul, religia şi aşa mai departe, ci politicul este cel
care determină până la urmă totul. În referendumul din Marea Britanie a fost
ideea năstruşnică a lui David Cameron că acest referendum pe care l-a vehiculat
ca să câştige alegeri naţionale este, de fapt, uşor de depăşit şi că-i va
întări poziţia în interior. A fost o eroare. Avem deja nenumărate experimente
cere ne arată că referendumul este ocazia pentru o bună parte a electoratului
de a-şi manifesta sentimentul de frustrare faţă de clasa politică. Şi asta s-a
intâmplat şi în Marea Britanie, a fost o frustrare manifestată. Cameron a ieşit
din istorie şi din politică, problema a rămas. Şi totul i se datorează lui,
acelui politician care a vrut să folosească un instrument ca să se legitimeze.

Referendumul reduce
lucrurile de o manieră îngrozitoare şi mai creează şi această presiune a
opiniei publice, spirala tăcerii, cum e numită în sociologie, mai spune Cristian
Pârvulescu, care îi face pe cei
care sunt mai degrabă contra să nu se exprime şi ca urmare tirania majorităţii
să se manifeste şi să distrugă democraţia.