Republica Moldova, încotro?

Republica Moldova (ex-sovietică, majoritar românofonă) este deja la al treilea guvern în nici jumătate de an - după doar cinci luni, cabinetul condus de pro-occidentala Maia Sandu a fost demis prin moţiune de cenzură...

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 22.11.2019, 11:52

Republica Moldova
(ex-sovietică, majoritar românofonă) este deja la al treilea guvern în nici
jumătate de an – după doar cinci luni, cabinetul condus de pro-occidentala Maia
Sandu a fost demis prin moţiune de cenzură depusă chiar de socialiştii din
coaliţia aflată la guvernare.

În bună măsură, un parcurs previzibil -
socialiştii anunţaseră că vor
depune moţiune de cenzură în cazul în care Maia
Sandu îşi va angaja răspunderea pentru un proiect de modificare a Legii
procuraturii, care prevede acordarea unor împuterniciri primului ministru în
procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de procuror general.

Încă de la constituirea sa, în luna iunie,
coaliţia între pro-europeni şi socialişti a fost privită de mulţi ca fiind una
nefirească, o soluţie la limită pentru instalarea unui guvern la capătul a trei
luni de negocieri care se dovediseră zadarnice.

Invitat la Radio România, Dan
Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al
Academiei Române, explică ce a rezolvat la momentul constituirii coaliţia între
pro-democraţi şi socialiştii lui Igor Dodon:

Două
lucruri: primul lucru – legat de politica internă a Republicii Moldova, anume
debarcarea domnului Plahotniuc şi deblocarea situaţiei create de faptul că
Partidul Democrat, domnul Plahotniuc personal bloca instituţiile de la
Chişinău. Deci, pe plan intern, debarcarea domnului Plahotniuc, asta a fost
miza. După descălecatul
din 3 iunie în care la Chişinău au fost prezenţi concomitent un reprezentant al
Departamentului de Stat, comisarul european pentru extindere şi un reprezentant
al Kremlinului, în speţă, celebrul domn Kozak, s-a întâmplat această coaliţie.

Deci planul intern a fost acesta: debarcarea domnului Plahotniuc. Dar planul mai complicat ţine de această
aşezare de stele, a astrelor strategice – pentru prima dată, cei trei actori
importanţi, semnificativi în Republica Moldova, s-au aşezat la aceeaşi masă,
chiar dacă nu fizic, şi au convenit ca o coaliţie contra naturii, nefirească,
să se petreacă. Adică, estul şi vestul
să facă o coaliţie sau reprezentanţii politici ai estului şi ai vestului să
facă o coaliţie. Sigur că e o
naivitate să credem că cei trei mari care au descălecat la Chişinău
s-au întâlnit acolo doar pentru domnul Plahotniuc. E o naivitate! Planul
geopolitic a fost totdeauna prezent, planul strategic, geopolitic era
întâlnirea dintre Uniunea Europeană, Rusia şi Statele Unite. Acela a fost, după
părerea mea, resortul acestei coaliţii. Planul acesta strategic trebuie pus în
corelaţie cu ce se petrece în Ucraina, Ucraina este cheia de înţelegere a
regiunii, nu Republica Moldova.

Pentru Republica Moldova planul a fost
acela de degeopolitizare, consideră Dan Dungaciu, potrivit căruia, într-o zonă
a ipotezelor strategice, dacă cineva se gândeşte că spaţiul dintre Uniunea
Europeană şi Federaţia Rusă trebuie amenajat în aşa fel încât să nu fie iritant
strategic nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru Rusia, sigur că Ucraina şi
Republica Moldova trebuie să fie într-o asemenea aşezare cât să dea satisfacţie
ambelor părţi, să nu mai fie o problemă de contencios:

Şi sigur că asta se poate realiza, cel
puţin în perspectiva Rusiei, prin crearea unor aşa-numite federaţii, nu se mai
numesc federaţii astăzi în limbajul diplomatic al Moscovei, se numesc
state cu statut special – în Ucraina, Donbas, în Republica Moldova,
Transnistria – dar, prin intermediul cărora, aceste zone cu statul special,
zone separatiste, să se poată controla până la urmă sau să existe o pârghie
puternică de control în ceea ce priveşte politica de securitate şi externă, şi
a Chişinăului şi a Kievului. Cam acesta este planul, gândirea rusească, pe
această zonă.

Probabil că unii au fost de acord cu această încercare, cu
această tentativă, şi în Republica Moldova această coaliţie, cea mai largă din
istoria Republicii Moldova – ei, această coaliţie largă era cel mai bine
plasată din istoria Republicii Moldova pentru a implementa acest proiect.
Pentru că exista legitimitate şi din partea Estului şi din partea Vestului.
Ruşii ştiu foarte bine că Memorandumul Kozak a eşuat în 2003 pentru că era un
plan rusesc. Nefiind Vestul la masă, sigur le-a fost uşor să fie contracarat.
Acum, în această guvernare era şi Vestul la masă şi, deci, un asemenea proiect,
teoretic, putea să fie funcţional.

După căderea guvernului Maia Sandu,preşedintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, l-a desemnat pe
consilierul prezidenţial Ion Chicu să formeze un nou cabinet, iar la
scurt timp Parlamentul vota,
deja, învestirea unui guvern socialist filorus, în care majoritatea celor 11
miniştri sunt apropiaţi ai preşedintelui Igor Dodon. La Bucureşti, autorităţile
române au avertizat că, în contextul actual, sprijinul României vecine,
inclusiv financiar, va fi strict condiţionat de continuarea reformelor
esenţiale pentru democraţie şi pentru parcursul european, iar disponibilitatea
Executivului român de a coopera cu un guvern de la Chişinău care nu ar oferi
garanţii serioase pentru o democraţie autentică va fi foarte mică.