România și tranziția către o energie curată
Un studiu publicat recent mai arată că reducerea poluării la nivelurile recomandate de organizația internațională ar permite evitarea a peste 50 de mii de decese pe an în Europa.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 12.02.2021, 15:40
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că poluarea aerului ucide peste şapte milioane de persoane pe an la nivel mondial şi provoacă, de asemenea, boli şi absenteism de la locul de muncă. Un studiu publicat recent mai arată că reducerea poluării la nivelurile recomandate de organizația internațională ar permite evitarea a peste 50 de mii de decese pe an în Europa. Nocivitatea particulelor fine pentru sănătate, de exemplu, este dovedită în special în zonele urbane, aceasta traducându-se, în principal, prin mortalitate, boli cardiovasculare şi respiratorii, tulburări ale sarcinii şi ale dezvoltării fetale.
Sunt necesare acțiuni rapide, schimbări care să vizeze traficul rutier, industria, aeroporturile şi porturile, dar şi încălzirea pe bază de lemn şi cărbune. În prezent, în Uniunea Europeană 18 țări mai folosesc cărbune, între acestea numărându-se și România, unde termocentralele de acest tip sunt concentrate în două companii din sudul țării – Oltenia și Hunedoara. Oprirea termocentralelor pe cărbune la nivel mondial și eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili se numără între măsurile care ar putea impacta puternic în direcția obținerii unui mediu mai curat. Aceasta în condițiile în care Bruxelles-ul este decis să acționeze cu și mai multă determinare pentru combaterea schimbărilor climatice.
În luna decembrie, statele membre ale blocului comunitar au convenit ca, până în 2030, să își reducă cu cel puțin 55% emisiile de gaze cu efect de seră față de nivelul înregistrat în 1990. Pe termen ceva mai lung, obiectivul ar fi atingerea neutralității climatice în 2050. Potrivit Bloomberg, în 2020 regenerabilele au produs 38% din necesarul de electricitate din Uniunea Europeană, comparativ cu 34% în 2019. Această creştere a fost suficientă pentru a devansa, pentru prima dată, electricitatea produsă din combustibili fosili – sporirea rapidă a energiei eoliene şi fotovoltaice a forţat cărbunele să intre pe o pantă descendentă. 2020 a fost, însă, și anul în care restricţiile impuse în contextul pandemiei au afectat cererea de energie pe continent, a amintit, la Radio România, Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură la Expert Forum:
“Cu politicile actuale, s-a ajuns ca, anul trecut, pentru prima oară, producția de energie electrică din surse regenerabile în Europa să depășească producția din combustibili fosili. Așteptarea este ca în 2021 să-și mai revină puțin sectorul de cărbune, însă probabil că șocul pe termen mai lung va fi o accelerare a reducerii capacităților pe bază de cărbune. Întrebarea este – cu ce înlocuim? Și cu siguranță că va trebui să înlocuim cu centrale noi și flexibile, care să poată să facă față și intermitenței regenerabilelor. Însă ideea este să construim niște capacități care după aceea să nu ne blocheze într-un consum pe o perioadă foarte îndelungată de combustibili fosili.”
Adică, explică Otilia Nuțu, înlocuirea, de exemplu, cu centrale pe gaze ar putea să pună alte probleme – chiar dacă acestea sunt mai puțin poluante decât cele pe cărbune, totuși este o problemă să investești în centrale care își recuperează investiția în 30 de ani. Datele statistice comunitare arată că ponderea combustibililor fosili – cărbune, gaze naturale sau petrol – în producţia de energie în Uniunea Europeană a fost în 2019 de 71% – pondere în scădere semnificativă în ultimele decenii, odată cu sporirea energiei din surse regenerabile. În cazul României, ponderea combustibililor fosili este în prezent de 73 de procente. Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, amintește că, în ultimii cinci ani, au fost nenumărate acorduri la care România a fost parte. Acorduri care aveau în vedere reducerea emisiilor de dioxid de carbon, iar principalele vizate erau centralele pe cărbune. Trebuie să ne pregătim pentru viitor, spune Dumitru Chisăliță:
“Noi trebuie de pe cum să ne așteptăm că în 2025 probabil vom avea o decizie care va viza centralele termice de apartament, în 2030 vom avea o decizie care va viza anumite activități de transport care există în momentul de față. Adică toate aceste elemente deja sunt anticipate. Investițiile vor trebui făcute atât în capacități de producție verde, dar și în capacități de stocare. Pentru că avem în vedere atât faptul că energia verde este energie care nu este continuă, ea este determinată de evoluțiile atmosferice. Și atunci, noi, noi Uniunea Europeană, noi România, trebuie să dezvoltăm și importante capacități de stocare sau care să poată intra rapid în funcțiune și să suplimenteze atunci când această energie dispare. De asemenea, rețelistica trebuie să o avem în vedere că ea practic va trebui să fie modelată, adaptată după tot ceea ce înseamnă sistemic modul de funcționare a energie regenerabile – care înseamnă o altă componentă importantă investițională. Nu în ultimul rând, trebuie să vedem dorința în ceea ce privește consumul și cererea de energie. Practic, vorbim foarte mult, și în România și la nivelul Uniunii Europene, de conversia masivă a transportului, de pe combustibilii clasici către combustibili electrici. Vorbim de încălzirea, care să nu se mai facă cu lemne, cu gaze, ș.a.m.d., în perspectiva anilor 2050 fac referire, ci să se meargă către energia electrică. Toate acestea înseamnă niște capacități imense care trebuie să fie dezvoltate pentru a suplimenta tot acest consum.”
Cu costuri foarte mari, desigur.
