Festivalul euroregional de teatru Timişoara

În ultima săptămână a lunii mai, Teatrul Maghiar de de Stat Csiky Gergely din Timişoara a organizat a şaptea ediţie a Festivalului Euroregional de Teatru – TESZT.

Luana Pleşea, 07.06.2014, 09:07

În ultima săptămână a lunii mai, Teatrul Maghiar de de Stat Csiky Gergely” din Timişoara a organizat a şaptea ediţie a Festivalului Euroregional de Teatru – TESZT. Începând de la prima ediţie, din 2007, festivalul îşi propune să evidenţieze multiculturalitatea euroregiunii DKMT (Dunăre-Criş-Mureş-Tisa) şi să întărească legăturile dintre teatrele din această regiune, ceea ce îl face un eveniment unic în România. Aşadar, la festival participă spectacole şi artişti din România, Ungaria şi Serbia.

În fiecare an, tema este alta. Attila Balazs, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Timişoara: Am încercat să adunăm spectacole în jurul temei ”Trecutul şi prelucrarea trecutului în prezent”. Spectacolele pe care le-am propus anul acesta e curios că se adună pe această temă. De fapt, nu noi alegem temele, ci temele se arată singure. Noi trebuie doar să decidem care sunt cele mai accentuate teme din zonă. Anul trecut, totul a fost mult mai proaspăt, mult mai actual. Anul acesta, ne referim mai mult la trecut şi aş putea să enumăr aproape toate spectacolele din festival care se pot înşirui pe acest fir”.

Festivalul a fost deschis de spectacolul Incendii”, pus în scenă de Radu Alexandru Nica la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara. Povestea porneşte de la războiul din Liban şi analizează urmările lui asupra vieţilor oamenilor: doi fraţi gemeni încearcă să recupereze, să descifreze trecutul mamei lor. Autorul piesei este Wajdi Mouawad, canadian de expresie franceză, cu origini libaneze. Textul său a fost adaptat pentru filmul cu acelaşi titlu, nominalizat în 2012 la Premiile Oscar, categoria Cel mai bun film străin. Regizorul Radu Nica: Mi-a plăcut că este un text emoţionant. În ultima vreme nu se mai scrie emoţionant. Toţi suntem foarte reci, sofisticaţi, arătăm mereu că gândim, ne e frică să simţim. Am luptat şi cu mine, recunosc. Şi mie îmi plac textele alea. Nu sunt un fan al emoţiei excesive în teatru. Dar aveam nevoie de o excepţie. Au fost mai multe provocări. A fost o provocare povestea în sine, care este atât de complicată, care e un mix foarte ciudat, contemporan de roman poliţist cu tragedie antică: să-i păstrezi caracterul poliţist, să aibă tragism, în acelaşi timp să nu aibă răceala inaccesibilă a tragediei antice, ci să o faci o poveste contemporană, în contextul în care mai mult de jumătate din piesă se petrece în Orientul Apropiat, care, ca mentalitate, nu e deloc apropiat de noi”.

Un alt spectacol invitat la a 7-a ediţie a TESZT, A fost odată la Timişoara”, autor şi regizor Peter Kerek, a fost prezentat de echipa Teatrului Naţional Timişoara. A fost odată la Timişoara” este povestea unei familii care are foarte multe de împărţit de pe vremea comunismului, care încearcă să îşi ascundă trecutul. Actriţa Andrea Tokai, despre A fost odată la Timişoara”.

Că suntem oameni… asta am înţeles eu prin spectacolul acesta. Este o poveste foarte simplă. E vorba de o familie cu mulţi copii, într-un accident moare mama şi copiii se întorc acasă. Şi ce se întâmplă între ei? Ce se descoperă? Ce s-a întâmplat acum 20 de ani? Eu joc un personaj mai în vârstă, fac parte din familie, dar în acelaşi timp nu sunt din familie, pentru că sunt din afară. E o slugă, dar nu e slugă, un fel de mamă, dar nu e mamă… Eu asta am înţeles: că nu suntem buni, nu suntem răi, suntem oameni, trăim şi încercăm să mergem mai departe. Nu e vorba despre supravieţuire. Sunt momente de limită, de ceartă, de ură, dar nu sunt duse într-o zonă de supravieţuire. Se rezolvă. Se rezolvă, pentru că aşa se întâmplă în viaţă”.

Prezentat, de asemenea, în Festivalul Euroregional de Teatru Timişoara, spectacolul Roşu”, o coproducţie Teatrul Popular din Subotica, Serbia şi Teatrul Katona Jozsef din Budapesta, regia Mate Gabor, abordează atrocităţile întâmplate în timpul celui de-al doilea război mondial în Iugoslavia, zona de frontieră cu Ungaria şi, în general, în zonele locuite de maghiari. Dacă la începutul anului 1942, armata maghiară invadează teritoriile Iugoslaviei şi face numeroase victime, în 1944 partizanii iugoslavi comunişti îşi încep campania de răzbunare asupra locuitorilor de etnie maghiară. Nu există procese la acea dată, ci numai tortură, linşaj, execuţii în masă. Textul a fost scris de Brestyanszki B.R., secretar literar la Teatrul Popular din Subotica: Această perioadă a istoriei era tabu până în trecutul foarte apropiat. Potrivit aprecierii istoricilor, zeci de mii de oameni au căzut victime acestor evenimente, despre care nu numai că nu se putea vorbi, dar oamenilor le era frică să vorbească. Pentru a putea face pasul următor, este foarte important să conştientizăm trecutul”.

În tema ediţiei din acest an a Festivalului TESZT, Trecutul şi prelucrarea trecutului”, se încadrează perfect un alt spectacol invitat: Ţinuturile joase”, pe textele Hertei Müller, adaptate de Niky Wolcz, care semnează şi regia spectacolului, montat la Teatrul german de Stat Timişoara. Actriţa Ida Jarcsek-Gaza interpretează în spectacol rolul bunicii: ”Regizorul a spus: nu mă interesează latura aspră, evidentă a textelor Hertei Müller. Mă interesează să descoperim împreună lucrurile lirice, lucrurile frumoase, tonurile sotto voce, ce este fin, acolo unde ea este vulnerabilă. Şi îi sunt foarte recunoscătoare lui Niky Wolcz pentru acest lucru: de a avea răbdare să descoperi sub o coajă foarte tare şi aspră miezul moale. Asta a fost pentru mine foarte important ca actor. Cred că asta este frumos la acest spectacol: că prezintă atâtea aspecte încât nu există spectator care să nu se poată identifica printr-o amintire absolut personală, intimă cu o parte din spectacol. Cred că aici este câştigul spectacolului”.

Organizatorii au mai pregătit pentru ediţia de anul acesta a Festivalului Euroregional de Teatru o carte scrisă şi editată prin prisma dialogurilor culturale dintre teatrele, instituţiile şi artiştii din cele trei ţări. Drumuri transfrontaliere” s-a născut din ideea de bază şi din estetica festivalului: de a crea o platformă comună, plurilingvistică pentru cele mai importante teatre şi instituţii de artă din euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa.