Stilul brâncovenesc
Pentru marcarea a 300 de ani de la martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu şi al fiilor acestuia, anul 2014 a fost declarat Anul Brâncoveanu, având în vedere importanţa şi contribuţia majoră a domnitorului în istoria şi cultura naţională.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Luana Pleşea, 09.08.2014, 09:02
Pentru marcarea a 300 de ani de la martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu şi al fiilor acestuia, anul 2014 a fost declarat „Anul Brâncoveanu”, având în vedere importanţa şi contribuţia majoră a domnitorului în istoria şi cultura naţională.
Aflat pe tronul Ţării Româneşti între 1688 şi 1714, Brâncoveanu a fost şi un principe extrem de cultivat, iar asta a contat foarte mult şi în conceperea unei viziuni coerente în ceea ce priveşte un program arhitectural, creând stilul numit brâncovenesc”, potrivit doamnei Ruxanda Beldiman, cercetător la Institutul de Istoria Artei: ” Constantin Brâncoveanu, cunoscut în primul rând ca domnitor, mare diplomat şi fin strateg, în acelaşi timp, era şi un om de cultură, care a investit foarte mult în ctitorii, atât banii lui personali, cât şi banii statului. Este o perioadă în care s-au construit foarte multe biserici, dar în egală măsură şi reşedinţe civile. Stilul lui Constantin Brâncoveanu nu se naşte din nimic. Există nişte predecesori, tot secolul al 17-lea, de exemplu, perioada lui Matei Basarab şi a lui Şerban Cantacuzino, care premerg arhitectura brâncovenească într-un stil mult mai simplu, mult mai purificat. Pe când stilul brâncovenesc poate fi denumit şi stilul floral”, pentru că este undeva între o Renaştere înflorată şi un baroc. Este un stil extrem de bogat. Este un stil care mizează foarte mult pe un fel de scenografie – toate elementele de pietrărie sculptată, toate portalurile, capitelurile, coloanele sunt nişte elemente tipice pentru arhitectura brâncovenească”.
Unul dintre monumentele cheie ale stilului brâncovenesc este Mănăstirea Hurezi, care este, din 1993, monument UNESCO. Maica Ecaterina Olteanu, unul dintre ghizii Mănăstirii Hurezi: Fiind prima ctitorie, domnitorul Constantin Brâncoveanu dorea să realizeze ceva deosebit şi de aceea a adus aici oameni înzestraţi cu talente artistice, cu posibilităţi teologice, duhovniceşti şi atunci el a iniţiat şcoală de pictură, sculptură, arhitectură. Aici, odată cu construirea mănăstirii, s-a creat stilul care îi poartă numele – stilul brâncovenesc, considerat stilul Renaşterii româneşti. În ceea ce priveşte arhitectura, stilul brâncovenesc îl identificăm prin aceste pridvoare lungi, care au păstrat elementele autohtone – erau casele ţărăneşti cu prispa, dar a împrumutat şi elemente occidentale – erau logiile italiene. Dacă prispa era de dimensiuni mici, pridvoarele acestea urmăresc întreaga clădire şi sunt sprijinite pe coloane legate între ele prin arcuri. Tot nou este şi tavanul boltit, pe care sunt îmbinate elemente gotice şi romanice. Deasupra uşilor şi ferestrelor se vede deschiderea în acoladă – element occidental. Influenţe ale barocului se văd, de asemenea, la ornamentele ferestrelor şi la foişoarele care au coloanele sculptate”.
Despre stilul brâncovenesc se vorbeşte şi în sculpturile în lemn şi în pictură. Maica Ecaterina Olteanu, despre picturile de la Mănăstirii Hurezi: Este, într-adevăr, de influenţă bizantină, dar se detaşează de pictura bizantină prin faptul că apar portretele. Chiar portretele sfinţilor nu mai sunt statice, apare fizionomia, expresivitatea. Apare aici o galerie întreagă de portrete laice – este nu numai tabloul votiv, ci întreg neamul lui Brâncoveanu. Să nu mai vorbim de cromatică, care este specific brâncovenească”.
În ceea ce priveşte alte construcţii decât cele bisericeşti, cel mai reprezentativ este Palatul de la Mogoşoaia. Cercetătorul Ruxanda Beldiman: Palatul de la Mogoşoaia este o reşedinţă privată pe care Constantin Brâncoveanu şi-o construieşte la marginea Bucureştiului. Pentru a ajunge de la palatul lui din Bucureşti la Mogoşoaia trasează primul bulevard bucureştean, la 1692 – Calea Victoriei. Palatul de la Mogoşoaia este un monument cheie pentru stilul brâncovenesc. De altfel, în perioada lui toate aceste reşedinţe de vară capătă un aspect foarte impunător. Palatul este în mijlocul proprietăţii, este înconjurat de grădini – sunt chemaţi grădinari italieni care să amenajeze parcurile, de asemenea, meşteri italieni pentru a construi palatele. Sunt aceste logii sau foişoare, care sunt elemente extrem de importante în arhitectura palatului – sunt ca o arhitectură în arhitectură. Iar pereţii în interior sunt şi ei pictaţi cu elemente florale de inspiraţie orientală. Şi bineînţeles, pietrăria foarte bogată la nivel de parapeţi şi de coloane”.
În afară de Mănăstirea Hurezi şi Palatul Mogoşoaia, de numele domnitorului Constantin Brâncoveanu se leagă multe alte construcţii. Cercetător Ruxanda Beldiman: “Brâncoveanu, pe de-o parte, desfăşoară o activitate în care construieşte el din proprie iniţiativă – Mănăstirea de la Hurezi, biserica Mănăstirii Surpatele şi Biserica Doamnei, care sunt ctitoriile Mariei Doamna, soţia lui Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pentru că principii Ţării Româneşti aveau şi proprietăţi în Transilvania. În egală măsură, desfăşoară şi o activitate de reconstrucţie a vechilor ctitorii familiale şi aici aş aminti Mănăstirea de la Brâncoveni, din Oltenia. În paralel, şi alţii desfăşoară o bogată activitate în acest domeniu. Ruda sa, spătarul Mihail Cantacuzino, este fondatorul Bisericii Colţea, un exemplu specific pentru arhitectura brâncovenească şi fondatorul bisericii mici de la Mănăstrirea Sinaia. Sau Biserica Fundenii Doamnei, care este un exemplu extrem de interesant, dată fiind decoraţia exterioară foarte rafinată, care nu se limitează doar la portalul de intrare sau la coloanele pridvorului, ci la toate faţadele”.
La 1900, când România îşi căuta un stil naţional, unul dintre principalele repere l-a reprezentat stilul brâncovenesc. Potrivit doamnei Ruxanda Beldiman, acesta poate fi considerat în continuare un stil sau un moment de excepţie în evoluţia arhitecturii.
