Scriitorul Mircea Cărtărescu, invitat la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi
“Literatura este ca lancea lui Ahile, cu vârful răneşte şi cu partea cealaltă vindecă, a spus Mircea Cărtărescu în dialogul său cu scriitorul si jurnalistul Cezar-Paul Bădescu, din cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 22.11.2014, 08:55
“Literatura este ca lancea lui Ahile, cu vârful răneşte şi cu partea cealaltă vindecă”, a spus Mircea Cărtărescu în dialogul său cu scriitorul si jurnalistul Cezar-Paul Bădescu, din cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi. Literatura te ajută să te întâlneşti cu tine însuţi, iar întâlnirea cu tine însuţi e cel mai teribil lucru care ţi se poate întâmpla.” În debutul întâlnirii de pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, Cezar- Paul Bădescu l-a provocat pe autorul „Nostalgiei”, al Levantului”, al trilogiei „Orbitor”, favorit în ultimii ani al Premiului Nobel, să vorbească despre perioada în care a condus Cenaclul de la Facultatea de Litere şi a scos, împreună cu studenţii săi, mai multe volume colective, printre care Tablou de Familie”.
Erau două motive. Primul, şi cel mai simplu, era că generaţia mea a primit ceva fără arginţi. Şi când primeşti ceva fără arginţi, se cade să dai mai departe fără arginţi. Noi am primit de la criticii Nicolae Manolescu, Ovid Crohmălniceanu, Eugen Simion, Mircea Martin, Ion Pop, de la nenumăraţi oameni care ne-au determinat existenţa. De la oameni fără de care noi n-am fi fost nimic. De aceea mi s-a părut extrem de firesc ca lucrurile pe care le-am învăţat de la ei, atât teoretice, cât şi morale, etice, să le dau mai departe. Iar al doilea motiv pentru care m-am implicat în Cenaclul de la Litere este că mă simţeam unul dintre voi. Mă simţeam unul dintre voi, mă simţeam de aceeaşi vârstă cu voi şi perioada în care am ţinut acest cenaclu, cei şase, şapte ani, a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Şi pentru mine a fost o foarte mare plăcere şi bucurie că m-aţi acceptat între voi. M-aţi acceptat ca pe unul dintre voi, deşi aveam 15 ani mai mult. Şi îmi plăcea să lucrez la cărţile noastre. Eu zic ale “noastre”, pentru că erau antologii pe care le prefaţam şi eu.”
”Literatura a fost totul pentru mine, fără ca eu să pot spune că am fost doar literatură”, a răspus Mircea Cărtărescu la întrebarea ce-i oferă literatura: E ca şi când m-ai întreba ce înseamnă pentru mine aerul. Într-una din scrisorile trimise de Kafka lui Felice Bauer, eterna lui logodnică, el spunea aşa: În definitiv eu nu sunt nimic altceva decât liteartură. De foarte multe ori m-am gândit ce înseamnă asta. Ce înseamnă că un om se transformă cu totul în literatură. Prin ce proces chimico-pshic e posibil ca un corp omenesc, un creier omenesc să devină literatură, lucru care i s-a întâmplat lui Kafka mai ales spre sfârşitul vieţii. Pentru că înainte de a muri, Kafka nu mai era un om între oameni, era un personaj în cărţile sale, era numai literatură. Sigur că foarte puţini dintre noi ajung atât de departe. Pentru că a ajunge atât de departe înseamnă a face nişte sacrificii colosale. Înseamnă a-ţi distruge viaţa pentru a o recâştiga altfel. Nichita Stănescu spunea la un moment dat: toţi am vrea să avem opera lui Eminescu, dar cine ar vrea să trăiească viaţa lui. Şi e o întrebare foarte bună, cine ar vrea să trăiască viaţa celor care nu sunt altceva decât literatură? A alege asta înseamnă a fi, într-un fel, un martir.”
Fără literatură, spune Mircea Cărtărescu, nu şi-ar putea imagina propria-i viaţă. Pentru mine, a scrie înseamnă a trăi şi atâta tot”, declară Mircea Cărtărescu, pe care majoritatea criticii şi a cititorilor îl consideră cel mai important scriitor român contemporan: ”Eu nu ştiu dacă ceea ce scriu este terapie. Nu-mi pot da seama. Am atâtea anomalii, atâtea răni interioare, atâtea ciudăţenii, atâtea lucruri puse oblic şi strâmb în minte, încât probabil că nu m-aş putea vindeca cu toată literatura lumii. Dar, totuşi, literatura este pentru mine un fel de secreţie a unei carapace, a unei cruste. Şi văd literatura ca pe un organ al corpului meu, aşa cum craniul meu este un organ al corpului meu. Asta este literatura pentru mine, un organ al corpului meu mai curând decât un proces de psihanaliză, de sublimare. Eu am simţit întotdeauna că literatura face parte din mine.”
Invitat la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, Mircea Cărtărescu a vorbit şi despre eveniment: “Este la cel mai înalt nivel. Este un eveniment relevant nu numai pentru viaţa culturală naţională, ci, din câte înţeleg, este unul dintre chiar cele mai, dacă nu chiar cel mai mare festival din estul Europei. Este o mare reuşită”, a declarat scriitorul Mircea Cărtărescu.
