Bucureştiul, între memorie şi exploatare
“Memorie este un proiect participativ despre memoria colectivă a Bucureştiului, care lansează candidatura oraşului la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 02.05.2015, 09:37
“Memorie” este un proiect participativ despre memoria colectivă a Bucureştiului, care lansează candidatura oraşului la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Proiectul se desfăşoară la Hanul Gabroveni din Bucureşti, reabilitat recent, şi este structurat sub forma unei trilogii (Memoria, Explorarea, Imaginarea Oraşului), în care oraşul devine atât cadru de desfăşurare, cât şi protagonist. “Bucureştiul a fost generos cu scriitorii lui, i-a lăsat să se hrănească din substanţa sa, uneori în mod dureros, handicapant, lăsându-se hrănit la rândul lui, ca pasărea uriaşă din poveste, de către cei care au scris despre el. Ei au mai tăiat din când în când câte o bucată din propria coapsă, pentru ca în schimb oraşul să-i transporte dintr-o parte în alta, pe spatele lui. Scriitorii i-au întors generozitatea şi paradoxurile, deşi adesea împărţiţi, la fel ca mai toţi locuitorii lui, între iubire şi ură pentru oraşul în care trăiesc. L-au transformat în cadru de desfăşurare, dar şi în personaj. L-au venerat, l-au blestemat, l-au explorat până în cea mai halucinantă intimitate a lui.” Am citat-o pe scriitoarea Svetlana Cârstean, curator al evenimentelor literare desfăşurate la Hanul Gabroveni.
”Suntem la faza Memorie şi rămânem la această etapă până la mijlocul lunii mai. Unul dintre evenimentele desfăşurate la Hanul Gabroveni şi organizat într-un weekend – pentru că avem multe evenimente şi în weekend – a fost dedicat literaturii. Am făcut o selecţie foarte riguroasă de autori, pentru că avem autori foarte buni şi i-am invitat să vorbească despre oraş. I-am pus faţă-n faţă, pentru că în felul acesta se poate crea o tensiune interesantă, se pot auzi lucruri puse în paralel, în oglindă, chiar în contradicţie. Unii spun că iubesc necondiţionat Bucureştiul, alţii spun că se simt înstrăinaţi în acest oraş, unii spun că se simt acasă doar când se întorc în Bucureşti, alţii spun că pot părăsi oricând acest oraş. Am alcătuit un program de trei zile dedicat literaturii. Unul din evenimente i-a avut ca invitaţi pe scriitorii Ioana Pârvulescu şi Răzvan Petrescu, moderaţi de criticul Florina Pârjol. A urmat o dezbatere Adrian Schiop–Mihai Duţescu, amândoi scriitori, Mihai Duţescu şi arhitect, dezbatere moderată de criticul Paul Cernat. Evident, toţi scriitorii incluşi în acest program au o legătură foarte importantă în scrisul lor cu Bucureştiul. O altă dezbatere le-a avut ca invitate pe scriitoarele Gabriela Adameşteanu şi Simona Sora, moderatoare fiind criticul şi istoricul literar Andreea Răsuceanu. Pe Andreea Răsuceanu plănuiesc să o invit într-o conferinţă, pentru că este o extraordinară specialistă în geografie literară şi lucrează la o carte care are ca temă Bucureştiul în literatura contemporană, de la Mircea Cărtărescu la Simona Sora.”
Tot în cadrul proiectului “Memorie” a existat şi un maraton de poezie cu Adela Greceanu, Florin Iaru, Octavian Soviany, Miruna Vlada şi Elena Vlădăreanu, moderaţi de Svetlana Cârstean: “Fiecare dintre aceşti scriitori a acceptat să scoată la iveală relaţia lui cu Bucureştiul. Astfel că din întâlnirea noastră a ieşit ceva extraordinar şi vreau să continui pentru că sunt mulţi alţi scriitori pe care îmi doresc să-i aud povestind despre Bucureşti. Acesta este însă doar unul dintre proiecte. Există în Hanul Gabroveni şi o expoziţie care mi-e foarte dragă, foarte diferită de ceea ce am văzut în Bucureşti. E vorba de o mică arhivă cu fotografii vechi din Bucureşti. Orice poate veni să-şi aleagă o fotografie, apoi să meargă la infokioskul din Gabroveni, fotografia va fi scanată, iar vizitatorul o poate lipi într-un alt spaţiu expoziţional, unde să scrie ce crede despre acea fotografie, ce amintiri îi trezeşte. Am văzut foarte mulţi oameni care au făcut lucrul acesta, şi avem amintiri de felul de acesta şi de la scriitori.”
Prima parte a trilogiei dedicată Bucureştiului – Memoria Oraşului – are ca scop şi alcătuirea unei hărţi cognitiv-afective a Bucureştiului pornind de la imagini fotografice şi secvenţe filmate extrase din colecţii personale şi fonduri documentare, la care locuitorii oraşului sunt invitaţi să participe cu propriile mărturii fotografice şi istorii subiective ce surprind dinamica vieţii bucureştene. Sunt invitaţi să contribuie, în mod direct, cu propriile fotografii şi secvenţe filmate, atât cei care trăiesc în oraş, cât şi cei care lucrează cu oraşul. Svetlana Cârstean, curator: Intrând în povestea asta şi gândindu-mă la ce gen de evenimente să organizez, cum să aduc oameni cât mai interesanţi, nu m-am gândit la consecinţele de altă natură, nu m-am gândit că voi fi obligată să mă repoziţionez. Procesul memoriei” a început cu câţiva oameni şi cred că va continua cu cât mai mulţi. Acesta este şi unul dintre scopurile proiectului şi unul din criteriile de apreciere a candidaturii, acela de activare cât mai credibilă şi mai masivă a comunităţii. Îmi doresc ca nu numai oamenii din mediul nostru artistic să povestească despre Bucureştiul lor, deşi şi acest aspect este foarte interesant, pentru că nu s-au mai adunat scriitorii să vorbească despre Bucureştiul lor. Este interesant să-l auzi pe prozatorul Adrian Schiop spunând că, atunci când va avea bani, îşi va cumpăra un apartament în Ferentari. Sau altcineva, în replică, spunând că vrea să plece cât mai departe de Bucureşti. Eu nu sunt născută în Bucureşti, am crescut în oraşul Botoşani, iar primii ani din viaţă i-am petrecut la ţară, la bunicii mei, deci am fost traumatizată de două ori, odată la şapte ani când a trebuit să accept oraşul, chiar dacă era un oraş mic, şi a doua oară când am venit în oraşul cel mare, în metropolă. Locuiesc în Bucureşti din 1988, asta înseamnă că în septembrie împlinesc 27 de ani în Bucureşti, teoretic aş putea spune că aici sunt acasă aici şi într-un fel sunt acasă. Totuşi, nu mă simt cu adevărat acasă, nu mă simt adoptată complet de acest oraş. Am văzut oraşul în diverse faze ale lui, am trăit în multe apartamente, case, unele care se prăbuşeau, altele care nu se prăbuşeau, unele ghetoizate din Piaţa Reşiţa, altele de pe Bulevardul Dacia. Cred că acest proiect îmi va aduce surprize permanente şi mi-e foarte clar că trebuie să mă repoziţionez faţă de subiect.”
În anul 2021, există oportunitatea ca numele oraşului Bucureşti să se alăture listei lungi de oraşe din diverse state europene, ce au purtat de-a lungul timpului, vreme de un an, titlul de Capitală Europeană a Culturii. Competiţia naţională pentru alegerea oraşului ce va reprezenta România s-a deschis în decembrie 2014. La acest titlu candidează, alături de Bucureşti, oraşele: Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Arad, Sfântu Gheorghe, Oradea, Alba Iulia, Brăila şi Braşov.
