Teatrul maghiar din Cluj, stagiunea 2015 – 2016

Teatrul Maghiar din Cluj a dat publicului de-a lungul anilor unele dintre cele mai valoroase şi premiate spectacole, fiind apreciat de mulţi în ultimele stagiuni drept cel mai bun teatru din ţară.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Luana Pleşea, 10.10.2015, 09:47

Teatrul Maghiar din Cluj a dat publicului de-a
lungul anilor unele dintre cele mai valoroase şi premiate spectacole, fiind
apreciat de mulţi în ultimele stagiuni drept cel mai bun teatru din ţară.
Recent, conducerea instituţiei a anunţat cele şapte premiere pregătite pentru
stagiunea 2015-2016.

Directorul artistic Andras Visky: Teatrul Maghiar de Stat este înconjurat de o comunitate care aşteaptă o
varietate a genurilor destul de mare, de la proiecte contemporane până la cele
clasice, de aceea, fiecare stagiune, de fapt, este gândită astfel încât să
încercăm să atragem şi copiii cu cel puţin un spectacol dedicat lor. În această
stagiune avem şase proiecte noi.

Prima premieră, din data de 9 octombrie, este
Iulius Caesar, de William Shakespeare, în regia lui Silviu
Purcărete. Andras Visky este cel care semnează şi dramaturgia acestui spectacol: Iulius Caesar este, din nefericire, o piesă foarte actuală. Este o
piesă politică, dar se pare că această dimensiune politică descrie, dintr-o
perspectivă desigur universală, aceste momente de tranziţie pe care le trăim.
Şi nu vorbesc de România, ci mai ales de Uniunea Europeană. Modul în care
Silviu Purcărete abordează această partitură shakespeare-iană pe de o parte
poartă această marcă Purcărete, dar, pe de altă parte, există şi acest pesimism
shakespearian, care are o valoare specială în zilele noastre. Piesele istorice
ale lui Shakespeare se termină totdeauna apocaliptic, toţi dispar practic de pe
scenă, vine o generaţie nouă care, însă, de multe ori nu promite o reconciliere
profundă cu trecutul. Şi trecutul cu care nu instituim un raport autoreflexiv
şi cathartic rămâne cu noi. În acest spectacol, metafora principală cred că
este trupul lui Caesar ucis deja, care rămâne, însă, protagonistul întâmplărilor
de pe scenă. A monta Shakespeare totdeauna pune problema textului, a
registrului ales de noi. Silviu Purcărete mi-a cerut un text poetic, dar
contemporan.

Următoarea producţie a acestei stagiuni este un
spectacol despre migraţie, o adaptare după romanul America de Franz Kafka,
regia fiind semnată de către directorul Teatrului Naţional din Praga, Michal
Dočekal. Vrăjitorul neîndemânatic de Pál Békés, un spectacolul muzical pentru
copii, va fi pus în scenă de László Béres. În februarie 2016, regizorul Felix
Alexa revine la Teatrul Maghiar cu Pelicanul de August Strindberg. Potrivit directorului artistic Andras Visky,
textul Pelicanul, mai puţin cunoscut, nu s-a mai montat până acum în limba
maghiară. O lună mai târziu, regizorul francez recompensat cu două Premii Tony,
Dominique Serrand, montează un spectacol experimental muzical, bazat pe
recviemurile din istoria muzicii clasice. În luna mai 2016 va avea loc premiera
mondială a piesei Galoşii, semnată de dramaturgul György Dragomán, originar
din Târgu Mureş, şi pusă în scenă de cunoscutul regizor de film János Szász.
Iar Mihaela Panainte va regiza un spectacol după poemul Cartea bătrânilor de
Domokos Szilágyi, poate cel mai important poet maghiar transilvănean al anilor
60 – 70, în opinia lui Andras Visky.

Potrivit directorului artistic al Teatrului
Maghiar de Stat Cluj, menirea acestei instituţii este să servească spectatorii,
comunitatea. Andras Visky: Ocupându-mă cu partea de comunicare în
teatru, am lucrat foarte mult pe imaginea teatrul oraşului, deci, ne-am
îndepărtat uşor de imaginea teatrului minoritar, pentru că, într-o cultură
globală, toţi suntem minoritari. Aceasta nu este pentru mine o expresie cu o
încărcătură negativă, deoarece cultura însăşi, arta, literatura reprezintă un
aspect minoritar al vieţii noastre de zi cu zi. Din punctul acesta de vedere,
al poziţiei minoritare, eu mă simt un agent al esenţei culturii. Deci, suntem
teatrul oraşului. Asta înseamnă că oferim fiecare spectacol cu subtitrări, deci
numărul spectatorilor de limbă română este în creştere. Iau parte la multe
discuţii, la diferite programe regionale şi se simte deja acest lucru, că
teatrul a devenit teatrul oraşului, teatrul regiunii şi suntem în mod normal
prezenţi pe scena teatrului din România. Mergem la festivalurile importante. În
acelaşi timp, fiind membri ai Uniunii Teatrelor din Europa, noi suntem în mod
regulat şi de la sine înţeles parte a mişcării teatrale europene. Participăm la
multe festivaluri şi acesta este un lucru important atât pentru creatorii care
vin să facă spectacole la noi, cât şi pentru actorii noştri. Este important
pentru noi să facem parte din acest dialog cultural european şi universal.