Anul Constantin Brâncuşi

Anul 2016 stă sub semnul personalităţii sculptorului român Constantin Brâncuşi.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Monica Chiorpec, 23.01.2016, 09:46

Anul 2016 stă sub semnul personalităţii sculptorului român Constantin
Brâncuşi. Împlinirea a 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai
importanţi artişti plastici ai tuturor timpurilor prilejuieşte manifestări
culturale diverse, conferinţe, ateliere, demarări de proiecte de recuperare şi
promovare a incontestabilei valori a operei brâncuşiene. Institutul Cultural
Român din Bucureşti a găzduit conferinţa de presă ce a marcat debutul
manifestărilor culturale ale anului dedicat lui Brâncuşi. Matei Stîrcea-Crăciun, cercetător la
Institutul de Antropologie Francisc J. Rainer, despre cele mai importante
iniţiative mondiale de restituire a patrimoniului lui Constantin Brâncuşi: Activitatea centrului de cercetare a lui Brâncuşi de la Târgu Jiu
începe într-un moment în care cunoaşterea în brâncuşologie se află pe o altă
orbită. În 1995, au avut loc cele două retrospective Brâncuşi, la Paris şi
Philadelphia, cele mai importante până în momentul de faţă, care punctau
nivelul cunoaşterii despre opera lui Brâncuşi. În catalogul de la Paris, Karen
Wilkin, curatorul expoziţiei, scria că opera lui Brâncuşi continua să fie
neabordabilă din punctul de vedere al analizei exegetice, că nu se puteau
stabili surse de inspiraţie, că nu se putea stabili descendenţa şi, până la
urmă, nici viziunea artistului. Aceasta era, practic, constatarea eşecului,
după zeci de ani de cercetare pe zona brâncuşologiei. Nu îi scădea cu nimic
artistului vizibilitatea sau cota – dimpotrivă -, ci constata un viciu de
metodă sau o absenţă de metodă pentru a pătrunde în infrastructura de imaginar
a operei respective.

În România, în urmă cu trei decenii, Institutul de Antropologie Francisc J. Rainer din oraşul natal al lui
Constantin Brâncuşi, Târgu Jiu, a demarat un studiu cu privire la limbajul
operei brâncuşiene. Trăsătura definitorie a contestatului artist plastic român
a fost eliberarea sculpturii de imitaţia naturii, Brâncuşi optând pentru
reprezentarea figurativă a realităţii, la exprimarea esenţei lucrurilor şi la
vitalitatea şi spiritualitatea formelor.

Matei Stîrcea-Crăciun: În 2005, au fost publicate arhivele
Brâncuşi, ceea ce a permis depăşirea unor ezitări din partea criticii, care
folosea diferitele cuvinte, expresii, fraze, impresii ale lui Brâncuşi,
preluate din gura unor prieteni şi asupra căruia plana întotdeauna un semn de
întrebare, dacă chiar aşa fuseseră formulate. Acestea sunt nişte documente care
transcriu note de atelier ale artistului şi care aduc informaţii esenţiale
asupra acestuia. Aş vrea să aduc în atenţia faptul că, în acest cadru, se
înscrie o iniţiativă a Institutului de Antropologie Francisc
J. Rainer care, de aproape treizeci de ani, a demarat un proiect de cercetare
al limbajelor. Obiectele sunt conteinere de informaţie culturală, dacă dispui
de instrumentele necesare pentru a identifica şi circumscrie informaţia din
obiect. Se poate porni în aşa ceva de la obiectul de artă, pentru că nu este
condiţionat utilitar, pentru că are o maximă încărcătură de informaţie
culturală, deci şansele de a structura o metodă sunt maximizate.

Un
proiect de restaurare a personalităţii lui Brâncuşi prin ansamblul monumental
din Târgu Jiu îi aparţine artistului plastic Mihai Ţopescu. În România realismului socialist, Brâncuşi a fost
contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez. Totuşi, în
decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republiciidin Bucureşti s-a deschis prima
expoziţie personală Brâncuşi din Europa.
Abia în 1964, Brâncuşi a fost promovat în România comunistă ca un geniu naţional şi, în
consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu Jiucu Coloana fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutuluia putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese la
un pas de a fi dărâmat. Mihai Ţopescu, artist
plastic: Nu sunt artist
fotograf, ci iniţiatorul unui proiect la care lucrez de mai mult timp. Este
vorba de realizarea unui număr de aproximativ douăzeci de lucrări de fotografie
după ansamblul de la Târgu Jiu, alb-negru şi color, fotografii-document. Nu
este vorba nici de fotografii artistice, nici turistice. Voi colabora cu trei
artişti fotografi. Eu voi fi, să spunem, curatorul acestui proiect. Aceste fotografii,
print pe aluminiu, cu dimensiuni muzeale, de până la 2×2 metri, urmăresc
promovarea ansamblului de la Târgu Jiu. Cum? Printr-un număr de expoziţii de
fotografie în oraşele prin care Brâncuşi a trecut, respectiv Budapesta, Viena,
München, Paris. La iniţiativa unor europarlamentari, această expoziţie va fi
prezentată şi la Bruxelles. Aceste fotografii cu ansamblul de la Târgu Jiu vor
fi completate şi de fotografii din colecţii personale, cu restaurarea sau
dinaintea restaurării peisagistice a ansamblului. Aceste lucrări fotografice
vor rămâne în custodia Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare Constantin Brâncuşi şi a Institutului Cultural Român,
urmând să circule, în funcţie de cerere, în expoziţiile care vor avea loc.

Recunoscut ca fiind una
din cele mai mari valori ale sculpturii la nivel mondial, Constantin Brâncuşi a
revelat dimensiunea spirituală a realităţii, impregnând materialul cu însăşi
esenţa lucrurilor.