Dansul ca eveniment la FITS 2017
De mulţi ani, dansului îi este rezervat un loc special în programul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Ba chiar sezonul israelian este un adevărat eveniment pentru publicul larg.
Luana Pleşea, 17.06.2017, 13:25
De mulţi ani, dansului îi este rezervat un loc special în programul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Ba chiar sezonul israelian este un adevărat eveniment pentru publicul larg. Fondată în 1992 în Ierusalim de Noa Wertheim şi Adi Shaal, Vertigo Dance Company este una dintre cele mai faimoase companii din Israel, foarte apreciată deja de publicul FITS, în faţa căruia a venit deja până acum la cel puţin cinci ediţii ale festivalului. Anul acesta, la a 24-a ediţie, a fost invitată cu două spectacole: „Vertigo 20”, producţie aniversară câştigătoare a premiului de excelenţă pentru performanţă, oferit de Ministerul Culturii şi Sportului din Israel şi „Yama”, un spectacol mai recent, semnat, ca şi primul, de coregrafa Noa Wertheim.
Despre „Vertigo 20”, spectacol care continuă să fie invitat, deşi compania a ajuns deja la a 25-a aniversare, Noa Wertheim povesteşte: „Am început acest spectacol cu gândul la o celebrare, dar, ca artist este foarte greu pentru mine să creez doar pentru amuzament sau sărbătoare. Nu sunt genul acesta de artist. Întotdeauna vreau să pătrund în esenţa muncii mele. Ceea ce mi se pare interesant aici este tema alegerii, care cred că este parte din creaţia mea. Pentru că îmi pun mereu întrebarea în ce măsură putem decide şi ce putem controla în această viaţă. Deci, alegerea în legătură cu ce să fac şi cum să fac este marea întrebare. Să pun în spectacol momentele de sărbătoare din viaţa noastră, timpul şi spaţiul între pământ şi cer. Acele locuri unde te poţi aşeza astfel încât picioarele nu ating podeaua, ca nişte scaune, dar create într-un mod foarte deştept şi abstract – spaţiul creat e ca o cămară între cer şi pământ. Deci, de fiecare dată când vrem să acţionăm, intrăm rostogolindu-ne în această lume, ieşim oarecum ca nişte marionete mânuite de Dumnezeu, de public…”.
„Yama” este complet diferit de „Vertigo 20”, ieşind din această zonă a celebrării şi intrând într-una mult mai spirituală. Noa Wertheim: „Yama înseamnă apă, dar costumele sunt negre, totul este negru. Avem nişte cutii care atârnă deasupra noastră din ce în ce mai jos. Pentru că în Biblie este scris că în a doua zi au fost create apa şi cerul. Deci, este ca o reflecţie. Folosesc apa în mişcare, valurile, o fizicalitate foarte puternică, care în artele marţiale se numeşte Fa jin. Mai mult, la final, am creat un dans al dervişilor. Este complet diferit de spectacolul „Vertigo 20″. Vertigo 20 este sărbătoare, iar Yama este greu, serios, profund şi, la final, aduce speranţă spirituală, cred”.
Tot din Israel, au revenit anul acesta la Sibiu şi Kibbutz Contemporary Dance Company, cu „Horses In the Sky”, în coregrafia lui Rami Beer şi Batsheva Dance Company, cu spectacolul „Naharins Virus”, de Ohad Naharin. Cu acest spectacol, Naharin a câştigat în 2002 Premiul Bessie, în cadrul „New York Dance and Performance Awards”. Creator al pedagogiei Gaga ca limbaj al mişcării, Ohad Naharin este unul dintre cei şase artişti care primesc anul acesta o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu, proiect al Festivalului Internaţional de Teatru.
Tot la secţiunea Dans a revenit la Sibiu în al doilea an consecutiv Brenda Angiel Dance Company, din Argentina. Întemeietoare, în 1994, a companiei care îi poartă numele, pune bazele primei şcoli de dans aerian din Buenos Aires în 1998. După succesul extraordinar avut anul trecut la Sibiu cu spectaculoasa producţie „Tango la înălţime”, anul acesta s-a întors cu o continuare a acesteia, în care dansatorii plutesc în aer, îşi depăşesc limitele folosindu-se de podea şi de pereţi, creând un caleidoscop de mişcare şi animaţie. Un limbaj special, acest dans aerian nu este o acrobaţie de circ. Brenda Angiel, despre „aerial dance”: „Ceea ce arăt acum este rezultatul a 22 de ani în care am făcut acelaşi lucru. Nu este ceva ce poţi face de la o zi la alta. Îmi place foarte mult să cercetez mişcarea, pentru a obţine perspective diferite, pentru a schimba posibilităţile. M-am fixat pe dansul aerian, despre care am descoperit că poate oferi o nouă natură mişcării şi, de asemenea, poate da publicului o nouă perspectivă. Şi asta este foarte atractiv. Într-un fel, e o oportunitate nesfârşită. Este adevărat că, în zilele noastre, „aerial dance” este un gen mai degrabă din zona circului şi cred că lumea tratează acest termen foarte diferit. Background-ul meu este din dans şi îmi descriu munca drept dans. Nu caut în mod special să folosesc acrobaţii. Dansez. Iar elementele acrobatice vin din asta. De aceea, cred că esenţa muncii mele e dansul. Iar dansul poate vorbi prin mişcare şi asta e, nu are nevoie de nimic altceva. Şi uneori dansul poate deveni din ce în ce mai emoţional sau poate crea mici poveşti… Deci, mă joc, într-un fel cu abstractizările, mă duc către mici poveşti, apoi mă întorc la mişcare”.
Pe lângă Israel, Argentina, dar şi Spania, Franţa, Coreea de Sud, cu siguranţă că România nu putea lipsi cu partea ei de dans. A revenit la Sibiu, coregraful Gigi Căciuleanu, cu un spectacol de teatru coregrafic care se adresează în special tinerilor: #EMOJIPLAY, pus în scenă la Teatrul Excelsior, din Bucureşti. „#EMOJIPLAY îmbină, într-un mod aparent ludic, limbajul tridimensional al DansActorilor cu vizuala şi strania lume bidimensională a acestor noi simboluri şi metafore”, spune artistul. Gigi Căciuleanu: „Ideea comunicării se regăseşte foarte mult în spectacol, ideea dialogului. Câteodată dialog de surzi, câteodată străfulgerări dialogante, adică atunci când vrei să ştergi ceva de pe ecran, dai cu degetul precum cu un chibrit pe cutia de chibrituri… E adevărat că acest gest îl poate dărâma pe partener, de exemplu dacă dai unlike… Pe undeva, nevoia asta a umanului într-o lume care se dezumanizează devine foarte importantă. Şi cam asta ar fi ideea spectacolului. Omul modern este pus în faţa a tot felul de ecrane şi tot felul de „progrese” ale tehnologiei, care, până la urmă, nu ştiu cât îl păstrează ca uman. Poate va trebui să devenim roboţi sau, dimpotrivă, tocmai trăind în mijlocul ecranelor, să devenim noi mult mai cărnoşi. Carnea noastră, pielea noastră, ochii noştri, privirea noastră să devină un fel de a dialoga mai interesant decât doar nişte semne pe un ecran”.
Gigi Căciuleanu a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu încă de la prima ediţie a acestui proiect, lansat în 2013, pentru „unicitatea creaţiei sale în lumea dansului şi a teatrului”.
