Muzeul de Artă Vizuală în oraşul Galaţi

Într-o realitate care pare să ne bombardeze mai ales cu veşti proaste, construirea unui nou Muzeu de Artă Vizuală în oraşul Galaţi (estul României) pare o veste din categoria celor prea frumoase ca să fie adevărate.

Carmen Săndulescu, 26.01.2019, 14:30

Într-o realitate care pare să ne bombardeze mai ales cu veşti proaste, construirea unui nou Muzeu de Artă Vizuală în oraşul Galaţi (estul României) pare o veste din categoria celor „prea frumoase ca să fie adevărate.” Şi totuşi viitorul muzeu este în construcţie, iar amplasarea lui în Parcul Rizer îl va pune bine în valoare. Finanţată din fondurile proprii ale Consiliului Judeţean Galaţi, construcţia de aproape 4000 de mp, cu o valoare de aproximativ 4,7 milioane de euro, porneşte de la un proiect arhitectural premiat la nivel naţional, de Ordinul Arhitecţilor.

Despre traseul acestei reuşite, care pentru unii ziarişti prezenţi la momentul deschiderii şantierului (septembrie 2018) a reprezentat „minunea de la Galaţi” vorbeşte Dan Basarab Nanu, managerul Muzeului „Este creaţia domnului arhitect Dan Ujeucă şi l-a impresionat şi pe domnul preşedinte al Consiliului Judeţean, care a depus toate eforturile să se ajungă la prima cupă de excavator şi, în final, să se inaugureze acest muzeu. Prin contract, termenul este de 2 ani de zile. Si atunci, vom vedea în sfârşit, patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală pus în valoare.”

Inaugurat în 1967, cu menirea de a fi la zi cu arta plastică din România, Muzeul a mers mai departe, cu trei spaţii separate, după retrocedarea clădirii în care funcţionase iniţial. Spaţiile de expunere deveniseră absolut nepotrivite şi, în aceste condiţii, după 2013, autorităţile au decis finanţarea din surse proprii. Fondurile europene nu erau accesibile dintr-un motiv foarte simplu: proiectul nu era eligibil.

Anii de aşteptare nu au fost ani de stagnare. Se pare că dimpotrivă. Dan Basarab Nanu îşi aminteşte cu vădită plăcere „Am avut misiuni culturale foarte serioase şi foarte ample. Cred că am bătut jumătate de Europă cu Muzeul, Franţa, Belgia, Olanda, Portugalia, Spania, Turcia, Ungaria, Cehia. Ultima mare victorie pe care am avut-o a fost acum câţiva ani, când am mers cu Cela Neamţu, Marin Gherasim, Cristian Bedivan, Gheorghe Anghel la Salonul Artiştilor Francezi. Rezultatul: medalia de aur pentru Cela Neamţu, medalia de argint pentru Bedivan şi Marin Gherasim, iar Gheorghe Anghel a devenit membru corespondent al Academiei de Arte din Franţa. Iar Medalia celebrei Societăţii a Artiştilor Francezi i-a fost acordată Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi.”

Prezentul, cu toate provocările lui, dă naştere unor speranţe şi idei mult mai ambiţioase. Clădirea modernă, cu 4 nivele, va avea spaţii de expunere generoase, laboratoare, depozite, spaţii tehnice, bibliotecă, arhivă şi amfiteatru. Dan Basarab Nanu explică „Muzeul ăsta e un muzeu viu, trăieşte prin capacitatea de a oferi tot ce intră în spectrul noţiunii de vizual. Când spun vizual, mă refer bineînţeles la arta plastică, dar şi la vizualul coregrafic, vizualul gestului muzical, vizualul verbalizării. Mă refer la o serie întreagă de manifestări care se înscriu sub semnul acestui cuvânt – vizual – şi care, până la urmă duc la alte idei generoase: cultură, trăire, frumuseţe, viaţă.”

Care va fi structura viitorului Muzeu de artă vizuală din Galaţi? Dacă totul merge bine, clădirea va adăposti o zonă de expunere temporară, cu spaţii modulare, una de expunere permanentă, cu lucrări cunoscute de la sfârşitul secolului al XIX-lea. O altă zonă va fi dedicată creaţiei contemporane româneşti, din anii 1956-60 până în 2018. Dacă Muzeul va fi inaugurat în 2020, conform planului, vor fi expuse şi lucrări româneşti din 2019 şi 2020, pentru că acesta este specificul Muzeului. ” De a fi la zi cu tot ceea ce se întâmplă în spaţiul creativ vizual din România şi, când spun România, mă refer şi la diaspora” – mai spune managerul Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi.

Nu ne rămâne decât să aşteptăm momentul inaugurării şi, cu ochii la piaţa dinamică şi mereu mai ofertantă a artelor vizuale româneşti, să ne bucurăm pentru că un vis – care acum zece ani părea sortit sertarului cu proiecte ratate – pare să meargă cu paşi mari spre împlinire