Expoziția „Shaving the Caterpillar”

La Galeria Mobius, unul dintre locurile importante din Bucureşti în expunerea și contactul cu publicului al artei contemporane, are loc expoziția Shaving the Caterpillar a artistei Ileana Pașcalău.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ion Puican, 29.10.2022, 16:14

Începând cu jumătatea lunii octombrie și până la jumătatea lunii noiembrie, la Galeria Mobius, unul dintre locurile importante din Bucureşti în expunerea și contactul cu publicului al artei contemporane, are loc expoziția Shaving the Caterpillar a artistei Ileana Pașcalău. Artista s-a născut în Caransebeș, iar acum trăiește și lucrează la Berlin. Este artist vizual și istoric de artă, unindu-și arta și interesele teoretice în scopul comun de investigare a istoriei corpului uman, în special corpul feminin.

Am stat de vorbă cu Ileana Pașcalău despre conceptul expoziției și cum a luat naștere:

Shaving the Caterpillar este titlul expoziției pe care am realizat-o cu curatoarea Valentina Iancu, la invitația galeriei Mobius. Titlul s-ar traduce prin Smulgând părul omizii, iar expoziția propune o incursiune în istoria corpului feminin din punct de vedere medical. Proiectul pleacă de la o cercetare mult mai amplă, pe care o urmăresc încă din 2017, când eram în căutarea unei teme de doctorat. Deci, e vorba de o investigație teoretică ce s-a desfășurat pe parcursul a mai multor ani și care s-a centrat pe anatomia femeii, așa cum a fost ea văzută de către medici, preponderent medici bărbați, între secolele XVII și XIX. Țineam să specific de multe ori, vorbind despre această expoziție, cât de mult a contat și background-ul meu familial în dezvoltarea acestor idei.

Provin dintr-o familie în care mama mea, medic internist, îmi furniza ca jucării tot soiul de instrumente şi accesorii medicale.Bunicele mele, infirmiere sau asistente la secții de ginecologie și obstetrică, mi-au insuflat cumva această predilecție pentru anatomia femeii și pentru un soi de curiozitate de a o investiga și din punct de vedere artistic.

Cum descrie artista procesul său creator? Care sunt întrebările de la care pornește sau pe care vrea să le stârnească în publicul vizitator al expoziției?

Ileana Pașcalău:

Lucrările mele aduc în discuție niște povești destul de dureroase. Procesul meu artistic se bazează pe simbolizarea informațiilor dintr-o cercetare, informații pe care le-am resimțit adesea ca șocante, dureroase, iar expunerea lor pentru vizitatori ar putea fi re-traumatizantă. Dar, departe de a fi o expertiză științifică în sens medical, psihiatric, psihologic etc, cercetarea mea este una artistică, a istoriei care deschide acest subiect al anatomiei feminine, fără capacitatea sau pretenția de a-l epuiza. Și, dacă tot vorbesc în termeni medicali pe parcursul întregului demers teoretic și practic, sper ca experiența vizitatorilor să fie similară cu cea a palpării unei mari cicatrice.

Adică, să stârnească întrebări și dorințe de a căuta răspunsuri: Ce s-a întâmplat acolo, în istorie, în construcția anatomiei femeii de către medici și bărbați? Cât de dureroase au fost teoriile medicale pentru femei? Ce consecințe grave au avut? Sau alte întrebări de tipul s-a vindecat această cicatrice?. Ce a rămas de pe urma ei? Până și expresia aceasta din limbajul uzual e isterică e tot o ficțiune de tip secol XIX. Prin urmare, atenție când mai considerăm vreodată pe cineva isteric, fiindcă a fost un instrument de manipulare și de tortură. Și nu în ultimul rând, o întrebare de genul: cum evităm rănile cu asemenea urmări?. Ce învățăm? Cum devenim din ce în ce mai puternice?

În finalul discuției noastre, Ileana Pașcalău a analizat expoziția, materialele folosite și traseul gândit pentru privitori:

Un prim fir narativ al expoziției este axat pe întrebarea: Cum s-a născut al doilea sex? Avem, într-o primă etapă a expoziției, desene cu trimitere la discursurile medicale și ilustrațiile din tratatele științifice de secol XVII și XVIII, desene care trasează o istorie a anatomiei feminine, marcată de obsesiile doctorilor pentru aparatul ei reproducător. Deci, direcția de vizualizare urmărește, într-o primă fază, să arate cum medicii au construit imaginea anatomică a femeii pornind de la uter, care era considerat a fi principalul marker de diferențiere între sexe. Și nu doar atât, uterul era considerat a fi un organ capricios, periculos, capabil să stârnească nebunie și deviații majore în comportamentul purtătorilor lui. Într-o a doua etapă a expoziției, firul acesta medical străbate secolul Iluminismului, o perioadă ce a văzut prima reprezentare a unui schelet feminin. Deci, aici asistăm la momentul în care al doilea sex capătă o cutie toracică și o coloană vertebrală proprie.

E un moment important pe care l-am marcat artistic prin instalații realizate din piele artificială și metal, iar pielea, cu conotațiile ei organice e un material cu care am lucrat special pentru expoziție. Am decupat, am perforat, am lipit straturi de piele asemeni unui chirurg. De unde și această comparație care m-a ghidat pe parcursul demersului meu, artistul care poate acționa ca un medic. În final, expoziția se încheie cu un moment culminant: e momentul isteriei și folosesc acest cuvânt cu ghilimelele de rigoare, fiindcă expoziția insistă pe faptul că isteria a fost un construct, o ficțiune și poate că mi-aș dori ca spectatorii să rămână măcar cu această idee, să nu mai folosească cuvântul isterie în vocabularul lor.