Mâncăruri din Bucovina
Provincie istorică situată în nord-estul României, Bucovina este cunoscută, în primul rând pentru biserici şi mănăstiri fortificate, precum Arbore, Humor, Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 10.02.2018, 12:15
Provincie
istorică situată în nord-estul României, Bucovina este cunoscută, în primul
rând pentru biserici şi mănăstiri fortificate, precum Arbore, Humor, Suceviţa,
Moldoviţa şi Voroneţ. Valoarea acestora este sporită de picturile murale
interioare şi exterioare ale acestor biserici, adevărate bijuterii ale Evului
Mediu. Pe lângă valorile culturale de patrimoniu şi frumuseţile naturii,
Bucovina se remarcă şi printr-o gastronomie specifică, apropiată de cea
moldovenească, dar care poartă şi influenţa austriacă deoarece între anii 1775
şi 1918 această provincie istorică românească s-a aflat sub administraţia
imperială de la Viena.
În
bucătăria bucovineană sunt utilizate foarte mult ciupercile şi fructele de
pădure. Dacă ar fi să începem cu felurile de bază, să menţionăm ciorbele de
legume cu carne de vită sau supa de pui cu tăiţei de casă şi ciorbele de
zarzavaturi, toate drese cu smântână. Păstrăvul cu smântână este o altă
delicatesă, la fel ca şi ciupercile cu smântână şi cu mămăligă. Pe listă putem
adăuga sarmalele în cuib, pentru care se face umplutură cu carne de porc, cu
carne de viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu
ciuperci. Fructele de pădure reprezintă, de asemenea, un important ingredient
al bucătăriei bucovinene, fie că acestea sunt utilizate pentru prepararea unor
băuturi alcoolice dulci, fie că acestea sunt transformate în dulceţuri.
Prăjiturile în foetaj au intrat în gastronomia bucovineană pe filiera
austriacă. Un preparat specific îl reprezintă tocineii, un desert obţinut din
cartofi şi smântână. Un preparat relativ recent al bucătăriei bucovinene este
ciorba rădăuţeană, asemănătoare cu cea de burtă, dar în care burta de vită este
înlocuită cu carnea de pui.
Un
alt preparat specific este păstrăvul afumat în cobză. Cobza are forma
instrumentului popular asemănător unei chitare, dar este confecţionată din
nuiele de răchită în care s-au pus ramuri de brad. Se spune că această cobză,
în care intră 5… 6 exemplare care cântăresc în total circa un kg, a apărut
din necesitatea de a transporta în bune condiţii şi de a păstra păstrăvii
afumaţi timp de câteva zile, fără a-i
pune în frigider. Păstrăvii sunt afumaţi la fum de lemn de brad, operaţiune în
urma căreia capătă o culoare arămie. Dacă se foloseşte lemnul de fag, se spune
că păstrăvii capătă un gust uşor dulceag. Cei care s-au perfecţionat în
afumarea păstrăvilor folosesc şi conuri de molid, uscate şi curate pentru a da
un gust uşor amărui. Înainte de a fi afumaţi, păstrăvii sunt ţinuţi, timp de 12
ore, în apă cu sare, în care se mai adaugă mai multe mirodenii, între care
piper boabe şi foi de dafin. După aceea, păstrăvii sunt lăsaţi în afumătoare
pentru circa 4 ore, până capătă acea culoare arămie.
