Secretele bucătăriei româneşti: … din cireşe
În România este perioada cireşelor şi a vişinelor. După o primăvară cu temeraturi scăzute şi după o lună iunie mai răcoroasă, cireşele autohtone au apărut ceva mai târziu în pieţele româneşti.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 03.07.2020, 16:16
În România este perioada cireşelor şi a vişinelor. După o primăvară cu
temperaturi scăzute şi după o lună iunie mai răcoroasă, cireşele autohtone au
apărut ceva mai târziu în pieţele româneşti.
Din cireşe de culoare roşu
închis sau de culoare albă se pot face dulceţuri. Avem nevoie de cantităţi
proporţionale de cireşe, fără codiţe şi fără sâmburi, şi de zahăr. Punem
cireşele în vasul în care va fierbe dulceaţa, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm
la rece pentru două … trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm
puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din când în când,
mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la temperatura de
fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
Compoziţia trebuie
menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când dulceaţa devine
vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă de dulceaţă pe
o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci dulceaţa a fiert
suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată apoi în borcane
lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun capacele, iar borcanele sunt
supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine astfel dulceaţă de cireşe
obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare, ultima variantă fiind
considerată o delicatesă. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mai
mici şi cu un gust acrişor-amărui.
.
Şi lichiorul de cireşe, în
special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor. Avem nevoie de circa 3 kg
de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul se aşază în straturi,
într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp de câteva zile. Nu se
pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior. După ce fructele au
lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă alcool alimentar,
iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.
La fel ca şi caisele, piersicile şi vişinele, cireşele pot fi folosite
pentru a face o prăjitură simplă, cu blat pufos. Avem nevoie de circa un sfert de kg de făină, de
100 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, de 50 de grame de unt, de două
ouă, de praf de copt şi, desigur, de un castron cu cireşe fără sâmburi. Într-un
vas punem făina, zahărul, untul şi praful de copt, spargem ouăle şi amestecăm,
adăugând puţin lapte sau smântână, până când obţinem un aluat cremos. Aluatul
trebuie turnat apoi într-o tavă în care am întins deja o hârtie de copt. Peste
aluat se pun cireşele, iar tava se lasă în cuptor, la foc mediu pentru circa
jumătate de oră. Peste prăjitură se poate presăra zahăr pudră. Prăjitura se
porţionează după ce se răceşte
