Uniunea Europeană condamnă atacurile Turciei în Siria
Conflictul din Siria a revenit în atenția comunității internaționale prin operațiunile militare ale armatei turce împotriva milițiilor din nordul Siriei.
Steliu Lambru, 29.10.2019, 09:44
Conflictul
din Siria a revenit în atenția comunității internaționale prin operațiunile
militare ale armatei turce împotriva milițiilor din nordul Siriei. Uniunea
Europeană a condamnat ferm acțiunile Turciei și i-a cerut să înceteze. Deși un
acord de încetare a focului a fost obținut, stabilitatea este foarte fragilă.
Mihai
Sebe este expert la Institutul European din România și a realizat o scurtă
analiză asupra schimbărilor din zona de conflict și a motivelor care au
îndemnat blocul european să acționeze împotriva Ankarei:
Acțiunea Uniunii Europene este determinată de șocul produs
de invazia Turciei și de amintirea crizei refugiaților din 2015. De altminteri,
există temerea la nivelul oficialilor și nu numai că Uniunea Europeană va plăti
în continuare nota de plată pentru criza siriană, așa cum s-a întâmplat în
2015-2016.
Recent, președintele Turciei Recep Erdogan a amenințat cu trimiterea
a peste 3 milioane de refugiați în Uniunea Europeană și a acuzat Uniunea
Europeană de neîndeplinirea promisiunilor, și anume plata ajutoarelor
financiare pentru garantarea traiului refugiaților, respectiv alte probleme referitoare
la atitudinile europene față de Ciprul de Nord și față de procesul de aderare a
Turciei. Această atitudine vine pe fondul unor mai multe crize cumulate și pe
fondul temerii că vom asista din nou la o reproducere la scară mare a crizei
din 2015.
Ce
poate face însă concret Uniunea Europeană dincolo de simple declarații? Mihai
Sebe: A fost condamnată acțiunea militară și s-a pus o interdicție la
exportul de arme. Dar aceste sancțiuni singure nu sunt suficiente și Uniunea
Europeană va trebui să adopte o atitudine pe mai multe paliere. În primul rând,
sancțiunile împotriva Turciei trebuie compensate.
Aceste sancțiuni, chiar dacă
afectează economia Turciei și economia Uniunii Europene, nu sunt în sine
suficiente și vor trebui să vină la pachet cu negocieri privind poate o nouă
uniune vamală, un obiectiv cerut de mult timp de Turcia, precum și cu
asigurarea unor ajutoare și susțineri financiare și politice pentru
proeuropenii din Turcia.
De asemenea, Uniunea Europeană poate să facă mai mult
pe planul politicii externe prin crearea unei conferințe politice regionale,
după modelul conferințelor de la Bruxelles, prin care ar trebui să promoveze un
dialog politic, să sprijine poate federalizarea statelor din regiune pentru a
oferi kurzilor satisfacții. Va trebui să încerce asigurarea stabilității, dar
nu neapărat în Siria ci în întreaga regiune a Orientului Mijlociu. De asemenea,
pe plan intern, Uniunea Europeană poate să regândească politica față de
primirea refugiaților pentru a elimina din dialogul politic această amenințare
perpetuă a unui nou val de refugiați, a elimina acest motiv de șantaj al
Turciei.
Blocul
european și Turcia au nevoie unul de celălalt. Aceasta deoarece interesele
comune nu permit luarea măsurilor radicale care nu aduc nimic bun.
