“Cazul inginerului Ursu”, un documentar despre căutarea dreptății

Regizat de Liviu Tofan și Șerban Georgescu, Cazul inginerului Ursu este un documentar zguduitor despre căutarea dreptății într-un sistem care i se opune, lansat recent în cinema.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 13.04.2024, 12:32

De peste 30 de ani Andrei Ursu luptă pentru a face cunoscut adevărul despre moartea tatălui său. Gheorghe Ursu a fost ucis în arestul Securității după ce a denunțat decizia lui Nicolae Ceaușescu de a opri consolidarea clădirilor afectate de cutremurul din 1977. Regizat de Liviu Tofan și Șerban Georgescu, Cazul inginerului Ursu este un documentar zguduitor despre căutarea dreptății într-un sistem care i se opune, lansat recent în cinema. Liviu Tofan, cineast și jurnalist timp de două decenii la redacția românească a postului Radio Europa Liberă, coregizor al documentarului Cazul inginerului Ursu, ne-a vorbit despre cele două povești pe care le spune filmul:

„Sub titlul acesta, Cazul inginerului Ursu, se găsesc două povești ale unor ingineri Ursu, tatăl și fiul. Sunt povești emblematice, cea a lui Gheorghe Ursu pentru istoria României sub comunism, în anii 80, iar cealaltă, a lui Andrei Ursu, pentru România de astăzi, emblematică fiind lupta lui de peste 30 de ani în justiție pentru a se face dreptate tatălui său. Sunt două povești care încep de la cutremurul din 1977, aș spune că două povești cu bulină roșie: o bulină roșie pe România comunistă și cealaltă bulină roșie pe justiția din România democratică. Din păcate, cea de-a doua poveste, povestea lui Andrei Ursu, nu este mult mai încurajatoare decât cea a lui Gheorghe Ursu. Suntem, iată, la 35 de ani de la Revoluție, în așteptarea unei pronunțări corecte în dosarul morții disidentului Gheorghe Ursu, o pronunțare corectă nu doar din punct de vedere juridic, ci și istoric.

Personalitățile lui Gheorghe și Andrei Ursu sunt extraordinar de puternice și funcționează ca adevărate modele într-o societate atât de dată peste cap cum este societatea noastră astăzi. Avem aici două modele rare, două modele care sunt temeiul filmului. Gheorghe Ursu a fost omorât de Miliție și fosta Securitate pentru că a refuzat orice compromis în anchetă, știm asta din documentele Securității. A refuzat categoric să își implice prietenii în anchetele Securității și a fost atât de categoric încât a fost călcat în picioare. Este un model de onoare și de verticalitate care n-a abdicat o secundă de la principiile sale. Iar fiul lui este un om care își sacrifică efectiv viața pentru un ideal. Andrei Ursu și-a pus de două ori efectiv viața în joc, făcând greva foamei pentru ideile lui, considerând că ideile lui sunt mai importante decât viața sa. În asta constă, de fapt, valoarea filmului: în puterea acestor două modele.”                          

Prima proiecție a documentarului a avut loc în vara anului trecut, cu câteva zile înainte de anunțarea sentinței definitive de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În ciuda cazului meticulos construit, inculpații au fost achitați definitiv, iar filmul rămâne singura formă de dreptate și recunoaștere în cazul disidentului Gheorghe Ursu. Liviu Tofan, coregizor al documentarului Cazul inginerului Ursu:

„O bună parte din film o reprezintă lupta lui Andrei Ursu în justiție. Este redată întreaga cronologie a problemelor și obstacolelor de care s-a lovit din 1990, sub diverse forme: amânări, respingeri, invocări de argumente de genul fapta e prescrisă, pe scurt, o mulțime de  obstacole. Să ne să amintim că după 1990, unul din cei doi inculpați de acum, Vasile Hodiș, unul dintre anchetatorii vinovați de moartea lui Gheorghe Ursu, nu mai era ofițer de Securitate. Era, în schimb, ofițer SRI mulți ani de zile, deci a rămas în sistem, în sistemul care s-a opus tot timpul lui Andrei Ursu.

În anul 2000, în disperare de cauză, pentru prima oară, Andrei Ursu face greva foamei. A făcut două greve ale foamei la modul cel mai serios și a avut câștig de cauză de ambele dăți, tocmai pentru că autoritățile și-au dat seama că el nu glumește și că e dispus să moară pentru convingerile lui. Și atunci au cedat. Astfel că în anul 2000, cazul i-a fost redat procurorului Dan Voinea, care a continuat anchetele. Cea de-a doua grevă a foamei a lui Andrei Ursu a avut loc în octombrie 2014, când Andrei Ursu era din nou într-un impas total. Și atunci, în contextul preelectoral din acea toamnă, autoritățile au cedat din nou. Atunci a fost de fapt marea cedare, când tot ce i se respinsese lui Andrei Ursu a fost brusc acceptat. Abia atunci s-a admis și anchetarea celor doi foști ofițeri de Securitate, Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș. Până în 2014, sistemul a refuzat pur și simplu ca niște foști ofițeri de Securitate să fie anchetați.”

Produs de Kolectiv Film, în co-producție cu Fundația „Gheorghe Ursu”, Victoria Film, Asociația Follow Art și Societatea Română de Televiziune, documentarul a avut deja o serie de proiecții speciale în cursul anului 2023, la Cinema Union, Cinema Eforie, Cinema Muzeul Țăranului Român și Grădina cu Filme, precum și în cadrul unor Festivaluri de Film (TIFF Sibiu și Oradea, Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov – FFIR, Fălticeni – Centenarul Monica Lovinescu) și în câteva orașe de pe traseul Caravanei TIFF.